Cum apar emoțiile?

Cred că niciodată nu am să uit primul meu curs de psihologie clinică. Dumnezeu m-a binecuvântat să am parte de profesori excepționali în facultate și unul dintre aceștia este domnul profesor Daniel David. Când dânsul ne-a prezentat pentru prima dată modelul ABC al lui Albert Ellis cu toții am fost cuceriți de el, cel puțin în mintea mea parcă s-a făcut lumină.

Este un model așa de simplu și elegant descris, are multă susținere științifică și el stă la baza terapiei cognitiv-comportamentale, una dintre cele mai bune forme de intervenție psihologică pentru remiterea multor tipuri de patologii.

De ce îl prezint? Pentru că mă voi referi de multe ori la el atunci când voi discuta despre depresie, anxietate, stres post-traumatic, evenimente de viață diverse, are aplicabilitate în toate situațiile și odată învățat el poate să ofere soluții pentru ca emoțiile disfuncționale care ne fac viața atât de grea, să dispară sau să se reducă.

Pe la mijlocul secolului trecut paradigma cognitivă era un centru de interes tot mai crescut pentru psihologii acelei vremi. Modelele cognitive ale emoţiilor şi implicaţiile lor clinice au fost sursa unor dezbateri ştiinţifice serioase, a unor studii cu rezultate spectaculoase şi a costruirii unor modele etiopatogenetice care se aplică şi se studiază şi în prezent. Acest model a derivat din teoriile prezetate pentru prima dată in Antichitate de Epicur, Epictet şi Marc Aureliu ( Ellis şi Dryden, 1997)

Modelul lui Ellis (1962, apud Dryden, 2005) are la bază asumpţia că nu evenimentele de viaţă determină distresul, ci modul în are evenimentele de viaţă sunt interpretate este responsabil de distresul experienţiat. Aceasta înseamnă că o persoană se poate raporta la un eveniment fie într-un mod raţional, în urma căruia să experienţieze o stare de disconfort tolerabilă, raţională, negativă, dar care nu are implicaţii majore pentru viaţa sa psiho-socială sau profesională.

Sau, o persoană se poate raporta la o situaţie într-o manieră iraţională, imperativă, fapt ce are repercursiuni asupra modului în care resimte acea situaţie, cum o trăieşte, rezultă o stare de distres neplăcută, o emoţie negativă şi disfuncţională, cu implicaţii majore asupra vieţii psihice, sociale şi profesionale a individului.

Modelul cognitiv- comportamental are la bază mai multe asumpţii fundamentale:

  • problemele psihice rezultă în urma unor răspunsuri dezadaptative învăţate, susţinute de cogniţii disfuncţionale, iar distresul psihic este consecinţa gândirii disfuncţionale
  • gândirea disfuncţională este rezultatul influenţelor genetice şi de mediu
  • distresul şi comportamentele dezadaptative se modifică prin modificarea credinţelor dezadaptative şi dobândirea de noi comportamente, adaptative
  • cogniţiile şi comportamentele dezadaptative se pot modifica deoarece se pot identifica şi operaţionaliza. Modificarea lor se face prin tehnici specifice, care implică o colaborare optimă între pacient şi psihotarapeut şi un efort din partea pacientului (David, 2006)

Toate aceste asumpţii se pot descrie sub forma unui model:

schema-ABC-relatii-cuplu (1)

      Evenimentele activatoare (A) pot fi situaţii obiective, dar pot fi şi interpretările şi inferenţele pacientului referitoare la evenimentul activator.

     Convingerile persoanei (B) sunt cogniţii evaluative sau reprezentări personale ale realităţii care pot fi rigide sau flexibile. Atunci când convingerile sunt rigide, ele sunt numite “credinţe iraţionale sau dezadaptative”, care se exprimă sub forma lui “trebuie cu necesitate” sau “este obligatoriu/imperios necesar”. Dacă o persoană porneşte de la astfel de premise rigide, are şansa să ajungă la o serie de concluzii iraţionale pentru că premisele inseşi sunt iraţionale. Concluziile iraţionale se exprimă sub mai multe forme:

  • gândirea catastrofică, în care un eveniment este interpretat ca fiind mai mult de 100% negativ (AWF-awfullizing). Un exemplu în acest sens este gândul de tipul „e groaznic, cumplit, șocant”. Din păcate dacă vă uitați la știri indiferent de ce canal urmăriți, totul este prezentat în această manieră 😦
  • intoleranţa la frustrare, în care persoanele consideră că este intolerabil pentru ele să suporte o anumită situaţie, ele nu se pot imagina suportând anumite situaţii sau trăind vreun sentiment mai mult decât neplăcut (LFT- low frustration tolerance). Gândurile de tipul „nu mai pot să suport” sunt astfel de raportări la situație
  • evaluarea globală negativă, în care persoanele au o atitudine mai mult decât negativă, critică, la adresa propriei persoane, a celorlalţi sau a vieţii (SD/GE- self-downing/ global evaluation). Domnul prof. David ne dădea cel mai elocvent exemplu de evaluare globală negativă – gândurile de tipul „sunt prost și incapabil”
  • gândirea de tip “întotdeauna sau niciodată”, în care persoanele vor adopta atitudini absolutiste (Dryden, 2005). Când mai spuneți cuiva ceva de tipul „niciodată nu faci asta și asta” atunci e spre beneficiul dvs să recunoașteți că tocmai ați exprimat o cogniție irațională…

Atunci când convingerile unei persoane sunt flexibile ele se numesc “credinţe raţionale” şi se exprimă sub forma dorinţelor, preferinţelor. Dacă o persoană porneşte de la astfel de premise flexibile, există şansa ca pe baza acestora să se ajungă la o serie de concluzii raţionale, exprimate sub mai multe forme, opuse concluziilor prezentate anterior:

  • evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment
  • exprimarea toleranţei
  • acceptarea imperfecţiunii
  • gândirea flexibilă vis a vis de şansa de apariţie a unui eveniment (Dryden, 2005).

     Consecinţele (C) reprezintă emoţiile sau comportamentele pe care persoana le are despre evenimente.Dacă aceste emoţii sau comportamente derivă din credinţe iraţionale, rigide, ele vor fi numite consecinţe negative disfuncţionale, iar dacă derivă din credinţe flexibibile, raţionale, atunci ele vor fi funcţionale, adaptative. Emoţiile negative disfuncţionale conduc la experienţierea durerii şi a disconfortului psihic, motivează persoana să recurgă la comportamente contrare propriilor interese şi împiedică persoana să îşi atingă propriilor scopuri. Emoţiile negative funcţionale atrag atenţia persoanei că ceva blochează atingerea scopurilor persoanei, dar nu imobilizează individul, motivează persoana să recurgă la comportamente care conduc conduc la dezvolatare personală şi încurajează punerea eficientă în practică a comportamentelor necesare atingerii propriilor scopuri.

Sună totul foarte complicat și tehnic? Atunci am să vă dau un exemplu astfel încât acest model să aibă un sens pentru dvs si poate chiar să vă ajute să lămuriți o serie de aspecte emoțional-cognitive ce vă pot afecta.

O să dau un exemplu un caz real pe care l-am întâlnit când eram studentă în anul II și făceam cursul de psihiatrie la o clinică din Cluj. Era o femeie ce avea în jur de 50 de ani și psihiatrul o întreba în legătură cu istoricul tulburării sale. Astfel a ajuns să ne povestească o întâmplare din tinerețea sa când a născut-o pe fiica sa (situația A din model) și a suferit foarte mult. Ne spunea cât a fost de speriată, cât s-a simțit de neajutorată și de singură. Iată emoțiile! Acestea sunt C-ul din modelul de mai sus. Când psihiatrul a întrebat-o mai multe detalii, femeia a spus că a fost groaznic pentru dânsa să fie singură, că nimeni nu a ajutat-o, nu știa nimic despre ce trebuie să facă, despre naștere în sine, căuta cu disperare un ajutor și el nu venea pentru că ea era singură într-o sală de travaliu, legată de pat așa cum era „moda” (?) acelor ani, era noapte și medicii dormeau. Care sunt câteva din gândurile doamnei ce duc la tabloul emoțional de mai sus? „Sunt singură, neajutorată, nu știu ce să fac, este groaznic, sufăr fizic îngrozitor și trebuie cineva să vină să mă ajute! Nu mai pot să suport situația asta, o să mor și eu și copilul meu”. Acestea sunt toate gânduri puternice, iraționale ce vin din evaluarea situației și conduc la experiențierea unor emoții puternic negative și disfuncționale. Cât de disfuncționale au fost? Foarte, pentru că femeia își amintea și când am întâlnit-o eu și colegii mei de acea experiență și i se activase puternic astfel încât femeia nu mai putea să se integreze corespunzător în societate (în sensul să fie independentă) pentru că de atunci a rămas cu o frică teribilă de a rămâne singură.

Am să mai discut într-o postare viitoare despre tulburarea de stres post-traumatic de care suferea această femeie pentru că este una dintre formele de patologie pe care poate să le prezinte o femeie ca urmare a unei nașteri. Dar până una-alta, vă invit să meditați la acest model și la modul în care îl puteți aplica în viața dvs.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE:

David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie: fundamente. Polirom, Iași.

Dryden, W. (2005). Rational emotive behavior therapy. In Encyclopedia of cognitive behavior therapy (pp. 321-324). Springer US.

Ellis, A., & Dryden, W. (1997). The practice of rational emotive behavior therapy. Springer publishing company.

(1) imaginea modelului ABC este preluată de pe acest site: http://www.psihologie-psihoterapie.ro/cabinet/articole/abc-ul-relatiilor-de-cuplu/

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. Anul trecut am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj voi iniția din luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Aspecte teoretice generale and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s