De ce anxietate și nu frică?

Poate că unii oameni spun că psihologii sunt tare pretențioși, că vorbesc o limbă pe care tare puțină lume o poate înțelege… Unde pui că unii au impresia că psihologii au tendința să se învăluie într-un aer misterios și ciudat pe care numai ei îl pot înțelege…

În realitate lucrurile nu stau chiar așa. Un bun psiholog este un om foarte bine informat cu privire la teoriile legate de procesele psihice, cunoaște bine domeniul său de specializare din punct de vedere științific și îl separă de non-știință și mai ales este un bun comunicator.

Așadar, dacă tot sunt buni comunicatori, de ce nu spun simplu, românește, că este vorba despre frică și nicidecum despre anxietate? Răspunsul este următorul – pentru că există o diferență între cele două fenomene.

Frica este un răspuns emoțional la o amenințare cunoscută sau bine definită. De exemplu, dacă merg pe stradă și văd un câine fioros venind către mine, această situație eu o interpretez ca fiind amenințătoare la integritatea mea fizică, poate chiar la viața mea și atunci apare răspunsul de frică. Pericolul este real (mai ales daca ai fobie de câini), este bine definit (este un câine înaintea mea și nici nu pare să fie blând) și imediat. Când vorbesc despre frică vorbesc despre un obiect prezent și real care îmi generează frica.

Kaplan și Sadock (1988) afirmă că anxietatea este o „stare de teamă difuză, neplăcută și vagă”. Ea este de regulă un răspuns la o amenințare imprecisă sau necunoscută. De exemplu, dacă merg pe stradă și trec pe lângă un parc unde știu că oamenii pot să vină acolo să își plimbe câinii, se poate să nu simt o stare de siguranță, ba chiar că parcă am fluturi prin stomac. Aceste senzații sunt cauzate de anxietatea legată de o posibilă amenințare – aceea că aș putea să mă întâlnesc cu un câine al cărui stăpân l-a lăsat liber și animalul să mă muște. Această anxietate nu este rezultatul unei amenințări cunoscute sau specifice. Mai degrabă aceasta vine din propria noastră viziune a unui posibil pericol ce ar putea să apară în situația respectivă.

Deși natura răspunsului este diferită (pericol real sau imaginar), frica și anxietatea sunt interconectate. Frica determină anxietate și anxietatea cauzează frică. Dar înțelegerea dintre cele două poate să ne ofere o posibilitate mai mare de a înțelege simptomele pe care le trăim și acest fapt este important pentru strategiile de intervenție.

Ca să fie cât mai simplu de înțeles, am să vă spun concluzia pe care am auzit-o de la dl. prof. Opre cu privire la ce este anxietatea – „anxietatea este frica fără obiect, adică simt că îmi este frică, dar nu există un obiect real de care mă tem”.

 

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Kaplan, H. I., & Sadock, B. J. (1988). Synopsis of psychiatry: Behavioral sciences clinical psychiatry . Williams & Wilkins Co.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Aspecte teoretice generale and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s