Ce este vaginismul? (Partea a III-a)

Dacă cineva se angajează serios într-un demers, atunci este corect să dea dovadă de profesionalism prin pragmatismul datelor pe care le oferă, nu numai prin bagajul de informații teoretice prezentat. Atunci când am început să scriu despre vaginism nu mi-am imaginat în primul rând că o să fie un subiect de mare interes pentru cititorii mei decât într-o mică măsură, m-am documentat încă de acum câțiva ani pe această temă doar pentru că era un interes personal în condițiile în care psihologia clinică aplicată în secția de ginecologie mi se pare cea mai interesantă dintre toate specializările. Așa am ajuns să scriu un articol foarte lung despre vaginism și care, pentru a nu plictisi sau obosi, am ajuns să îl împart în trei părți.

Astăzi veți găsi o prezentare a unui studiu de caz pentru o femeie cu tablou clinic specific vaginismului, cum s-a făcut diagnosticul, intervenția și care au fost rezultatele. Este totodată o primă abordare a unei teme ce urmează a fi tratată în curând, aceea a relației dintre anxietate și sarcină/naștere. Am vrut să ofer și acest studiu de caz spre citire deoarece în cazul în care există femei care doresc să știe ce înseamnă efectiv psihoterapia pentru această condiție, își vor face o idee mult mai bună dintr-un studiu de caz. Trebuie numai să subliniez faptul că acest studiu de caz este pentru o femeie cu un vaginism cronic, pentru cazuri mai ușoare așa cum sunt cele mai multe procesul de intervenție este mult simplificat.

Așadar, un studiu de caz realizat pe baza modelului de intervenție cognitiv-comportamental în Spania, ce a implicat o singură femeie a avut rezultate importante ca urmare a utilizării acestei forme de intervenție (Crespo, Valesco, 2004). Femeia s-a prezentat la medic pentru că nu putea să fie examinată ginecologic și își dorea să aibă un copil cu soțul ei. Pacienta avea 31 de ani, era căsătorită de 7 ani și prezenta vaginism și fobie de examinarea ginecologică. Istoricul medical a confirmat diagnosticul și a relevat faptul că femeia suferea de vaginism în urma primelor experiențe sexuale. Ea s-a căsătorit în urmă cu 7 ani, era virgină la data căsătoriei și pentru prima dată când s-a prezentat la ginecolog pentru a-i fi prescrisă o metodă contraceptivă, nu a considerat experiența aceasta ca fiind anxioasă. A afirmat că prima vizită la ginecolog a fost normală, s-a simțit relaxată, a putut chiar să fie examinată și să îi fie prelevată o probă de secreție vaginală. Fiind virgină, pacienta a fost perfect relaxată, nu a resimțit deloc durere în timpul examinării.

La prima experiență sexuală cognițiile anticipatorii referitoare la durere au condus ca întreaga experiență să fie foarte neplăcută pentru ea. În ciuda acestui fapt a reușit ulterior să întrețină relații sexuale cu penetrare, unele chiar satisfăcătoare (a avut orgasm prin penetrare), altele neplăcute (dureroase). În ciuda acestui fapt relația maritală nu a fost afectată. Femeia afirma că situațiile în care durerea nu apărea erau zilele libere sau cele de vacanță și când constata că nu resimte durere, se gândea că problema a dispărut. Însă, când femeia a încetat să ia pastila anticoncepțională, durerea vaginală a apărut cu intensitate mai mare, ba chiar au fost momente când a avut relații fără penetrare. Atunci când aveau coit complet, femeia afirma că adesea resimțea durerea într-un mod pe care nu îl putea explica și astfel au trecut 7 ani, într-un patern sexual în care femeia se temea să refuze, avea reații sexuale fără a simți dorința pentru ele și a mimat orgasmul pentru a-și satisface soțul. Problema s-a agravat în urmă cu 2 ani, când a decis împreună cu soțul să aibă un copil și a întrerupt tratamentul contraceptiv. Cu un an înainte de a se prezenta la medic a ajuns până în situația în care îi era imposibil să mai introducă un tampon în vagin fără a experienția durerea deși afirma că ar putea să facă acest lucru dacă ar avea control total asupra sa. Relațiile sexuale erau la data examinării pacientei tot mai rare, soțul o acuza pe femeie că nu are inițiativă și femeia se simțea tot mai vinovată.

Pentru a efectua examenul ginecologic femeia a fost la mai mulți medici, după 4 examinări eșuate s-a prezentat la o clinică privată, unde datorită umorului, a relaxării staffului și a timpului de examinare suficient, examinarea ginecologică a avut loc fără apariția contracției vaginale deși procedura de prelevare a secreției vaginale a fost neplăcută, ea nu a fost dureroasă.

În aceste condiții pentru femeie s-a recurs la o intervenție cu un singur subiect, de tip AB, cu ședințe terapeutice de o oră, bilunare, pe o perioadă de 12 luni. Scopul primei ședințe a fost de evaluare, celelalte fiind necesare pentru intervenția propriu-zisă și pentru follow-up.

Evaluarea pacientei s-a făcut multimodal, au fost evaluate antecedentele, consecințele și comportamentul propriu-zis. Antecedentele au evidențiat factorii care au determinat apariția evitării și a contracțiilor dureroase, intensitatea externă și internă anticipatorie. Comportamentul a fost evaluat la nivel fiziologic, cognitiv, motor și emoțional, iar consecințele au fost evaluate pe termen lung și scurt.

Dintre aspectele cognitive remarcate sunt gânduri de inutilitate (Nu cred că sunt capabilă să fac acest lucru singură), gânduri de vinovăție, presiune pentru performanță (Trebuie să pot, trebuie să reușesc să fac lucrul acesta bine), hipervigilență a corpului său, auto-observare a corpului său, a soțului, focalizare a atenției pe durere și pe senzațiile sale (Sunt așa de nervoasă, Doare foarte tare), auto-instrucțiuni de relaxare soldate cu eșec și frică de o sarcină. Răspunsurile sale la toate acestea erau tristețea (răspuns emoțional), plângea, evita sau amâna relațiile sexuale, se comporta ca un copil în timpul relațiilor sexuale, ghida mâinile sau penisul soțului, refuza să își deschidă coapsele, contracție la nivelul vaginului, mințea și era hiperactivă în timpul multor activități.

            Obiectivele și tehnicile de intervenție pentru caz au fost următoarele:

Faza I: Psihoeducație atât pentru cuplu, cât și pentru femeie. Pentru cuplu s-a urmărit o mai bună cunoaștere a situației curente, motivația pentru schimbare, îmbunătățire a cunoașterii cuplului și modificarea atitudinilor și expectanțelor referitoare la relațiile sexuale. Pentru ea, s-a urmărit creșterea repertoriului sexual și identificarea emoțiilor.

În această fază pentru cuplu ca tehnici s-au folosit psihoeducația, discutarea miturilor de cuplu și răspunsul la informații, iar pentru femeie s-a făcut o psihoeducație adițională folosind diverse materiale, training pentru tehnicile de auto-explorare și auto-stimulare și teme de casă comportamentale.

Faza II: a fost o fază de training, complexă, în care pentru cuplu s-a urmărit reducerea anxietății de performanță, creșterea senzațiilor corporale și a senzațiilor plăcute, reducerea anxietății asociate cu performanța sexuală, creșterea excitării sexuale, reducerea anxietății datorate apropierii sau inserției vaginului de către penis, menținerea nivelului de arousal din fazele precedente de excitare, toate acestea au fost posibile prin tehncii precum focalizarea pe organele genitale, training pentru penetrare, training pentru coit complet, iar pentru femeie obiectivele au fost reducerea controlului muscular vaginal și reducreea anxietății asociată cu penetrarea. Pentru ea s-a recurs la învățarea exercițiilor Keggel și dilatare progresivă.

Faza III-a fost o fază de intervenție la nivelul ariei sociale în care cei doi au învățat să își exprime nevoile și sentimentele și acest fapt a fost posibil datorită trainigului abilităților asertive.

Faza IV: a fost focalizată pe prevenirea recăderilor în care s-a făcut o recapitulare a ceea ce s-a învățat până în prezent și s-a făcut o evaluare a rezultatelor. Cei doi au fost învățați cum să identifice soluții a eventualele probleme pentru a preveni situațiile neplăcute pe viitor.

În ceea ce privește cognițiile și comportamentele pe care femeia urma să le modifice, pentru aceasta au fost trasate mai multe teme de casă: să învețe să se aprecieze pozitiv și să se iubească pe sine ceva mai mult, să aprecieze lucrurile bune pentru corpul său și să conștientizeze că nu tot ce i se întâmplă este negativ pentru ea, să umble dezbrăcată prin casă, să poată să introducă obiecte străine în vagin și să vadă că nu este nici o problemă acest fapt, să își îmbunătățească relațiile maritale, reducerea obsesiilor legate de coit și să fie capabilă să aprecieze alte lucruri: obiectivul sexului nu este penetrarea, ci obținerea plăcerii. Mai mult, femeia a fost învățată să se auto-aprecieze, să își exprime părerea când ceva nu îi convine și să se focalizeze pe fericirea sa. Ultimul aspect al terapiei a fost ca femeia să rămână însărcinată și să nu se teamă de maternitate deoarece teama ei față de sex era legată de teama de a nu rămâne însărcinată pentru că nu este pregătită pentru acest lucru.

La final rezultatele ședințelor de intervenție au fost pozitive, așa cum am afirmat femeia a devenit mama unui copil sănătos de care se bucură mult, relațiile sale cu soțul s-au îmbunătățit si se consideră o femeie fericită.

Am redat pe scurt acest caz pentru a sublinia faptul că vaginismul este o tulburare care are ca etiologie principală factorii cognitivi și în condițiile în care aceștia sunt abordați, remiterea simptomatologiei este favorabilă. Din păcate, așa cum afirmam, rata de abandon în terapie este destul de mare, nu este un proces care durează o perioadă scurtă de timp și implică nu numai femeia, dar și cuplul.

Studii ulterioare pe această temă pot fi conduse dacă se are în vedere faptul că unele femei sunt singure și prezintă această tulburare și metode de intervenție eficiente există și în cazul lor, nu sunt studii care să compare eficacitatea acestei intervenții cognitiv-comportamentale cu altele și considerăm că este importantă o implicare mai mare a psihologilor în activitățile din cabinetele de ginecologie deoarece multe cazuri rămân netratate și nediagnosticate în condițiile în care nu există un parteneriat eficient între psihologul terapeut și medicul ginecolog. O astfel de colaborare poate să aducă rezultate importante pentru știință, dar mai ales pentru femei. De asemenea, rezultate privind incidența vaginismului nu există pentru populația românească, care prin specificul ei consider că sunt diferite de cele ale altor state sau culturi.

Cred că ajunge cât am vorbit despre vaginism, nu? Revin cu invitația de a-mi adresa întrebări dacă aveți pe această temă fie aici, pe blog, fie pe pagina de Facebook a blogului.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Crespo, Olivares M.E., Fernandez-Valesco R (2004) Cognitive-Behavioral Treatment of a Case of Vaginism and Phobia About Pelvic Examination, Psychology in Spain, Vol. 8. No 1, 106-121

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. Anul trecut am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj voi iniția din luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Psihoginecologie and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s