Ce este avortul? Are el vreun impact asupra sănătății psihice? (Partea I)

Ieri a avut loc în țara noastră și în toată lumea un eveniment cunoscut sub numele de „Marșul pentru viață” și prin acest articol doresc să mă alătur mișcării și să vă vorbesc despre avort din punct de vedere psihologic. Nu este un discurs feminist, nu este un discurs moralizator, este un discurs științific despre ce este avortul și cum poate el să aibă efecte disfuncționale asupra sănătății psihice a femeii.  Au trecut 25 de ani de când avortul a fost legiferat din nou, timp în care enorm de mulți copii au murit și acest lucru nu este un nimic. Ultimele statistici spun ca ar fi vorba despre 22 de milioane de copii…. Cine știe oare ce ar fi devenit acei copii? Cați Hagi s-ar mai fi născut, câte Simone Halep, câți mari matematicieni, poeți, actori, oameni de cultură, oameni de știință, poate chiar politicieni adevărați? 

Avortul nu înseamnă numai terminarea unei sarcini, ci este un eveniment cu foarte multe controverse în rândul oamenilor de știință deoarece aceștia au opinii diferite cu privire la acest fapt. Și nu este vorba numai despre o dezbatere a ideilor, cum este cazul cercetării psihologice care derivă din aceste opinii. Așadar, există două poziții extreme, poziția pro-life, asociată cu poziția Bisericii și a unor organizații pro-life, ce privește avortul ca fiind un păcat, care afirmă că produsul de concepție este o persoană și ca atare nu există dreptul de a asuma vreun drept asupra sa.

A doua opinie este cea oficial asumată de știință (din nefericire, vezi poziția oficială a Asociației Psihologilor Americani) și afirmă că avortul înseamnă numai terminarea unei sarcini, nicidecum uciderea unui bebeluș iar acești oameni prezint drepturile femeii de a alege ceea ce dorește să facă cu propriul său corp.

Nu este numai controversa cea care ne interesează, ci și cercetarea care o determină. Cei din pro-life tind să supraestimeze impactul psihologic al avortului asupra stării de bine a femeii, în timp ce cei pro-choise tind să minimalizeze acest efect.

Înainte de a trece la discuția propriu-zisă despre avort, aș vrea să subliniez un aspect important – acest site nu este gândit ca unul ce exprimă o poziție feministă, umanistă sau modernă asupra vieții și femeilor. Prefer adevărul și valorile culturale reale acestora. De aceea plec din start cu afirmația că avortul este cel mai puțin dezirabil eveniment din viața unei femei, nu cred în echivalarea sa cu libertatea femeii, experiența practică din cabinet mă determină să nu asum astfel de poziții. Avortul, explicat în termeni foarte simpli înseamnă moartea unui copil pe care numai o expresie verbală o determină și refuz să accept orice deviație de la logica de bun simț în acest sens.

Avortul este definit ca terminarea unei sarcini asociată cu decesul unui embrion sau al unui făt. Astfel, avortul poate să apară spontan, sub forma pierderilor de sarcină, sau în mod intenţionat, ca urmare a unor intervenţii chirurgicale sau chimice (Roche, 2004), acesta fiind avortul la cerere sau avortul electiv, cel pe care ne vom focaliza atenţia în rândurile următoare.

În România, avortul la cerere nu este legal decât pentru o sarcină sub 12 săptămâni de gestaţie, pentru minore există mai multe restricţii cum sunt cele legate de acordul părinţilor (nu se efectuează un avort unei minore decât cu acordul scris al unui părinte sau tutore legal). Avorturile pentru sarcinile mai mari de 12 săptamâni sunt ilegale şi nu se efectuează decât dacă viaţa mamei este pusă în pericol sau dacă sarcina este oprită în evoluţie.

Am ţinut să precizez aceste aspecte deoarece cele mai multe studii care vor fi prezentate pe parcurs au fost întreprinse în Statele Unite (studii empirice întreprinse în România nu sunt numeroase, cele mai multe vizează aspecte legate de filosofie, drepturile omului sau religie) iar in Statele Unite avortul este legal până în ultima zi de getaţie, dacă femeia poate aduce argumente că o naştere îi poate aduce o serie de prejudicii nu numai de ordin social şi financiar, dar mai ales de ordin psihic (acestea sunt binecunoscutele naşteri parţiale, subiect de controversă şi la această oră în Congresul S.U.A.).

Dacă aceasta este o practică des întâlnită şi legală, atunci ne punem întrebarea, fireşte, care mai este rolul unui lucrări care să studieze distresul post- avort. Problema vine din modul în care este privit avortul, chiar dacă este o practică legală, oamenii o văd ca pe o practică imorală (Smith, Adler, 1999). Femeile, mai ales adolescentele, care trebuie să completeze diferite formulare medicale au o tendinţă generală de a ascunde faptul că au făcut un avort în trecut, de a scrie un număr mai redus de avorturi realizate din teama de a nu fi stigmatizate, dezaprobate de ceilalţi iar această atitudine se observă că există şi în rândul persoanelor din reţeaua de suport. În general, experienţa unui avort este ascunsă de prieteni, de unul dintre părinţi, chiar şi de partenerul actual sau tatăl copilului (Major, Gramzow, 1999).

Mai mult, procesul luării unei decizii cu privire la păstrarea sau terminarea unei sarcini este unul stresant, ba chiar este catalogat ca fiind un eveniment semnificativ din viaţa unei femei (Lyndon et al.1996), modul în care o femeie gândeşte despre sarcina sa sau despre posibilităţile pe care le are dacă apelează la un avort sau naşte copilul influenţează modul în care ea se va adapta la noua situaţie, cum va continua să comunice cu cei care i-au influenţat decizia, ce comportamente legate de sănătate va adopta în continuare şi ce repercursiuni va avea acest eveniment asupra vieţii sale psihice- cât de deprimată va fi, cât de vinovată sau anxioasă se va simţi femeia.

Un eveniment critic de viaţă se referă la acele experienţe care variază destul de mult în ceea ce priveşte importanţa şi centralitatea lor pentru persoana în cauză (Inglehart, 1991). Un eveniment critic este inconsistent cu punctul de vedere pe care îl are persoana legat de lume. Acest punct de vedere cuprinde reprezentările sale cognitive legate de obiceiuri, expectanţe, dorinţe, fapte sau credinţe. În această definiţie sunt incluse atât evenimente pozitive, cât şi negative. Fiecare eveniment critic conduce la o stare puternică de tensiune şi această tensiune motivează persoana să restabilească o consistenţă a reprezentărilor sale. Privit din acest punct de vedere şi în urma studiilor riguroase am putea afirma că dacă refuzăm să privim avortul ca un eveniment critic de viaţă, el este cel puţin un eveniment stresant pentru persoanele implicate, numai o sarcină teoretică este un motiv de distres pentru persoanele tinere (Pierce, Lydon, 1998, experiementul a fost realizat prin expunerea subliminală a unei posibile sarcini), iar studiile prezentate în această secţiune pleacă de la premisa că este avortul este un eveniment stresant.

Nu mă voi referi aici la stresul pe care îl implică avortul din punct de vedere chirurgical, ele este un procedeu standardizat, se realizează sub anestezie şi sub o supraveghere medicală strictă, mă voi referi și voi studia avortul din perspectiva unui eveniment stresant din punct de vedere psihic.

Deoarece studii care să investigheze avortul ca un eveniment critic de viaţă nu au fost întreprinse decât pe fundamentul unui puternic angajament axiologic din partea unor cercetători – este vorba despre cercetătorii cunoscuţi sub numele de organizaţii pro-life, mă voi referi la avort numai ca un eveniment stresant, lăsând timpul şi studiile ştiinţifice riguroase să decidă cu exactitate ce fel de eveniment este el. Acestea sunt informațiile de care dispunem pe moment strict cu privire la percepția asupra avortului. Nu discut astăzi despre consecințele sale emoționale, el va mai fi abordat în zilele ce vor urma, însă voi prezenta pe scurt care sunt cauzele avortului,  voi puncta câteva din cauzele care conduc o femeie să recurgă la un avort, aceste cauze sunt o legătură directă a modului în care femeia se raportează la experienţă şi cum se poate ea adapta post-avort:

  • o sarcină înseamnă trădarea unei vieţi sexuale active, acesta este un motiv destul de serios pentru ca o tânără să accepte un avort. Dacă ea poate “termina” cu sarcina înainte ca aceasta să fie evidentă, nimeni nu va ştii că a fost vreodată gravidă sau că a avut o relaţie sexuală
  • părinţii copilului nu au o relaţie stabilă. Cele mai multe avorturi sunt experienţiate de femei necăsătorite
  • vârsta mamei, mai ales dacă ea este minoră sau trecută de vârsta de 40 de ani
  • malformaţii congenitale grave (aşa cum am subliniat mai devreme, în România avortul peste 12 săptămâni de gestaţie este ilegal şi aceste malformaţii nu se pot depista decât dupa această vârstă, ca atare, un astfel de avort in ţara noastră nu se practică în mod legal decât dacă viaţa femeii sau a copilului este grav afectată, în funcţie de sfaturile medicului curant al femeii și de decizia părinților și în acest caz se vorbește despre avort terapeutic)
  • invocarea “unui moment nepotrivit”, fie din partea femeii, fie din partea bărbatului
  • cuplurile au mai mult de doi copii. Limitele vieţii perfecte include reducerea numărului de vlăstare la 2/ familie (Bruckner, 2003)
  • lipsa suportului social în luarea deciziei
  • frica şi instabilitatea psihică
  • interese materiale şi financiare
  • păstrarea unui anumit stil de viaţă ( Michels, 1997)

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Bruckner, P.(2003) Tentaţia inocenţei, Editura Trei, Bucureşti.

Cozzarelli, C, Summer, N, Major, B. (1998), Mental models of attachement and coping with abortion, Journal of Personality and Social Psychology, 74 (2), 453-467.

Inglehart, Marita R. (1991) Reactions o critical life events, a social psychological analysis, Praeger, New York

Lydon, J. DunKel- Schetter, C. Cohan, C., Pierce, T.(1996) Pregnancy decision making as a significant life event: a commitment approach, Journal of Personality and Social Psychology, 71 (1).

Major, B. Gramzow, R.(1999) Abortion as stigma: a cognitive and emotional implication of concealment Journal of Personality and Social Psychology, 77 (4), 735-745.

Michels, N (1997) Recuperarea emoţională a femeilor după avort, editura OM.

Pierce, T., Lydon, J (1998) Priming relation schemas: Effects of contextually activated and chronically accesible interpersonal expectations on responses to a stressful event, Journal of Personality and social Psychology, vol. 75 (6), 1441- 1448.

Roche, Natalie E. (2004) Therapeutic abortion International Family Perspectives, 25, 30-38.

Smith, L.B. Adler, N.E. Tschann (1999) Underreporting sensitive behaviors: The case of women`s willingness to report abortion Health Psychology, 18 (1) 37-43.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. Anul trecut am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj voi iniția din luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Avortul and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s