Ce este avortul? Are el un impact asupra sănătății psihice? (Partea a II-a)

Astăzi revin la tema avortului și sper ca informațiile pe care le ofer să fie de folos femeilor care au trecut printr-un astfel de eveniment sau specialiștilor care se ocupă de binele psihic al acestor femei. În partea I a discuției despre avort am spus despre specificul avortului, dacă el este un eveniment ce poate presupune prin caracteristicile sale la experiențierea unui distres post-avort. Acum am să extind discuția ceva mai mult și am să subliniez aspectele cognitive asociate avortului. Ca să ofer un tablou general asupra modului în care prezint toată problema avortului, vă invit să citiți articolul despre modelul ABC elaborat de Albert Ellis. Astfel, în partea I am discutat despre avort ca fiind evenimentul activator al modelului, astăzi vorbesc despre avort și credințele asociate cu acesta iar într-un articol ce urmează să fie publicat în curând am să discut și despre consecințele emoționale ale avortului. În principiu acelea ne interesează foarte mult, dar nu putem să discutăm despre ele fără a știi ce anume le generează. 

Așadar, avortul este un eveniment stresant având în vedere evaluările pe care le fac persoanele cu privire la acest aspect. Înainte de a prezenta cum se face o astfel de evaluare, este important să descriem pe scurt polemica din rândul specialiştilor, a clericilor sau a celor ce se ocupă cu drepturile omului în ceea ce priveşte avortul. Aceste argumente vor fi prezentate aleator, deşi ţinem cont de faptul că ele reprezintă punctele de vedere ale fiecărei persoane şi că acestea sunt premise care pot conduce ulterior la experienţierea unei stări de distres. Pe baza unor astfel de luări de poziţie se fundamentează credinţele unei persoane şi evaluările sale.

Aceste afirmaţii sunt expresia unor organizaţii, ele de multe ori iau forma unor luări de poziţie oficială şi de aceea considerăm că este util să facem o trecere a lor în revistă. În principiu, în legătură cu avortul se formulează două opinii opuse, o opinie a reprezentanţilor Bisericii, poziţia pro-life, pe care cele mai multe persoane o adoptă în mod tacit şi de aici decurge distresul lor (Smith, Adler, 1999) şi mai există o poziţie ce derivă din argumentul cu privire la eliberarea femeii, la dreptul ei de a alege, este vorba despre poziţia pro-choise. Ca urmare a studiilor întreprinse de A.P.A.(Adler, 1990), rezultatele obţinute în urma acestor cercetări i-au determinat pe cei mai mulţi psihologi afiliaţi la această organizaţie să adopte o astfel de poziţie, deloc controversată, chiar şi de unele persoane din cadrul asociaţiei (Storch et al, 1992).

Este avortul un eveniment moral?

În rândurile de mai jos am să redau câteva aspecte privind argumentele care țin de moralitatea avortului, ele sunt foarte importante deoarece reprezintă tipuri de cogniții/gânduri pe care cineva le are față de acest eveniment și în funcție de ele poate să apară sau nu distresul post-avort. Eu am scris aici cât mai multe argumente așa cum le-am găsit în literatură, dar și contra-argumente pentru ele:

  1. Argumente privind viaţa, umanitatea şi statutul de persoan

a) există mai multe poziții cu privire la momentul în care începe viața:

  • atât textele cât şi lucrările ştinţifice în mod frecvent afirmă faptul că viaţa umană începe odată cu concepţia (Bradley, 1988, apud Alcorn, 1992)
  • în procesul Roe vs Wade şi a celor care l-au urmat unii dintre cei mai cunoscuţi medici şi oameni de ştiinţă au depus mărturie că viaţa umană începe odată cu concepţia (LeJeune, Gordon, Mathews Roth, 1981, apud Alcorn, 1992)

b) fetusul este doar o parte din corpul unei femei însărcinate

  • un segment corporal este definit de codul său genetic comun pe care îl împărtăşeşte cu restul corpului, în timp ce codul genetic al unui copil nenăscut diferă de cel al mamei
  • faptul că se află în interiorul unei alte persoane nu înseană că este parte din acea persoană (exemplu sunt viruşii sau bacteriile nocive)
  • fiinţele umane nu trebuie discriminate pe criteriul rezidenţei
  • faptul că mama poate muri şi copilul să trăiască sau vice versa demonstrează că sunt doi indivizi separaţi

c) nenăscutul este un embrion sau un fetus, doar un conglomerat de ţesuturi, un produs al concepţiei, nu un copil. Avortul înseamnă terminarea unei sarcini, nu uciderea unui copil

  • adolescent/preşcolar, alături de embrion/ fetus nu se referă la nonpersoane, ci la stadii diferite de dezvoltare
  • oricât de bine ar suna, “terminarea unei sarcini” înseamnă tot distrugerea unei vieţi. Semantica afectează percepţia, dar nu schimbă realitatea

d) nenăscutul nu este o persoană, este foarte mic şi nu poate gândi.

  • a fi persoană nu ţine cont de mărime, abilităţi sau nivel de inteligenţă
  • a fi persoană înseamnă a fi un membru al speciei umane, nu se defineşte prin stadiul de dezvoltare din cadrul unei specii

e) un fetus nu este o persoană până nu îşi demonstrează viabilitatea

  • viabilitatea este un concept arbitrar. Embriologi şi medicii susţin că viaţa este asociată cu activitatea neurocerebrală sau cu cea cardiacă, iar un embrion are activitate cerebrală de la 40 de zile de la concepţie şi activitate cardiacă din a 21-a zi de la concepţie (Breck, 2001)
  • la fel putem afirma şi despre nou-născuti, că nici ei nu sunt viabili de vreme de nu pot supravieţui fără a fi dependenţi de ceilalţi
  1. Argumente referitoare la drepturi

a) chiar dacă cei nenăscuţi sunt fiinţe umane, ei au mai puţine drepturi decât femeia

  • dreptul de a trăi nu creşte odată cu vârsta sau cu dimensiunea, altfel preşcolarii sau adolescenţii ar avea mai puţine drepturi decât adulţii
  • comparaţia dintre drepturile copilului şi ale mamei este inegală. Ceea ce este în joc este stilul de viaţă al mamei, în opoziţie cu viaţa copilului

b) fiecare femeie are dreptul să aleagă, este nedrept să restrângem dreptul de a alege dacă interzicem avortul.

  • de cele mai multe ori avortul este impus de ceilalţi, nu este o decizie liber consimţită a femeii. Spun acest lucru deoarece din practica de cabinet cunosc cât de intens este distresul unei femei când află că poartă o sarcină pe care nu și-a planificat-o, cât este de dezorientată și de susceptibilă la orice soluție ”salvatoare” oricât de disonantă este cu valorile sale

c) fiecare femeie ar trebui să aibă control asupra propriului său corp. Libertatea reproductivă este un drept de bază

  • avortul demonstrează că femeile nu au libertate asupra propriului corp
  • de cele mai multe ori dreptul de a-şi controla propria viaţă devine dreptul de a-i răni pe ceilalţi în virtutea avantajului propriu
  • controlul asupra propriului corp s-a referit iniţial la prevenţia unei sarcini
  • o sarcină nu este împotriva naturii sau o condiţie scăpată de sub control

d) avortul este o decizie între femeie şi medicul ei, nu este interesul altcuiva. Fiecare persoană are dreptul al intimitate, prevăzut în Constituţie

  • Constituţia nu conţine nici un drept referitor la intimitate
  • atunci nu se justifică cererile din Congresul American cu privire la avorturile efectuate gratuit, dacă este o decizie personală, intimă, de ce trebuie să plătească toţi pentru ea?
  • şi tatăl este responsabil pentru copil şi ar trebui să ia parte la o astfel de decizie (Coyle, Enright, 1997)

e) nu este cinstit pentru ca o femeie nemăritată să suporte jena unei sarcini şi durerea în urma oferirii copilului ei spre adopţie

  • sarcina nu este un păcat, societatea nu are dreptul să condamne şi să oblige o mamă necăsătorită să facă un avort, ci să o ajute şi să o sprijine
  • adopţia nu este cu necesitate groaznică, este o alternativă care ajută la evitarea creşterii unui copil în condiţii socio-economice scăzute
  • motivul pentru care avortul sau adopţia sunt dureroase este acelaşi: la mijloc este viaţa unei alte persoane

f) drepturile la avort sunt fundamentale printre drepturile privind egalitatea

  • nu toate organizaţiile feministe susţin avortul
  • femeile nu moştenesc alături de alte drepturi şi pe acela privind avortul, ba din contră, posibilitatea de a face un avort la cerere a asigurat o povară în plus pentru femei: aceea de a lua singure o decizie de vreme ce taţilor li se refuză dreptul de a mai fi consultaţi

g) condiţiile multor femei nu le permit să aibă o altă rezolvare pentru problemele lor decât avortul

  • să spunem că nu există o altă cale nu înseamnă că suntem liberi de a alege, ci că suntem în favoarea avortului
  • soluţia de a avorta este prezentată adesea ca fiind cea mai viabilă, cea mai facilă în loc să prezentăm alte soluţii poate mai viabile şi mai facile
  1. Argumente privind problemele sociale:

a) fiecare copil ar trebui să fie unul dorit. Nu este corect să aducem pe lume copii care nu sunt doriţi

  • faptul că o sarcină este nedorită nu înseamnă cu necesitate că şi copilul este nedorit
  • “a fi nedorit” exprimă atitudinea unui adult, nu calitatea unui copil
  • faptul că un copil este nedorit nu înseamnă că el trebuie înlăturat

b) mai mulţi copii nedoriţi înseamnă un abuz crescut asupra acestora

  • cei mai mulţi copii abuzaţi au fost doriţi de părinţii lor
  • abuzul împotriva copiilor nu a scăzut odată cu liberalizarea avorturilor

c) restricţionarea avortului este o chestiune nedreaptă pentru cei săraci şi pentru minorităţi, care au cel mai mult nevoie de el

  • celor săraci şi minorităţilor li se prezintă avortul ca unica metodă contraceptivă, acest argument are la origine eugenia distorsiunile cu privire la minorităţi şi persoane defavorizate sau cu nevoi speciale

d) dacă avorturile ar fi ilegale, tot ar fi efectuate foarte multe avorturi

  • legea ar putea educa populaţia pentru a alege alte alternative
  • tocmai faptul că este atât de facil determină ca multe femei să recurgă la o astfel de soluţie

e) interzicerea avortului presupune separarea religiei de stat

  • multe persoane care nu au un crez religios se opun avortului
  • moralitatea nu trebuie respinsă doar pentru că se bazează pe religie
  • statele de astăzi au fost întemeiate pe baze morale care au avut ca sursă ideologică învăţăturile creştinismului
  • legile legate de stat şi de religie au fost construite pentru a prevede libertatea religioasă, nu eliberarea de religie

Am recurs la o trecere în revistă a unor astfel de argumente deoarece ele fac obiectul unor polemici adeseori dure între părţile implicate în problematica avortului şi deoarece ele reprezintă o parte a premiselor care stau la baza formării cogniţiilor legate de experienţa avortului. Modul în care o femeie se raportează la această experienţă determină tipul de coping pe care îl va adopta. Dacă o femeie este de părere că avortul este un păcat, o greşeală împotriva Divinităţii, şansele ca ea să dezvolte o tulburare post- avort sunt mai mari (Russo, Dabul, 1997). Aceste autoare chiar recomandă ca psihologii profesionişti să analizeze credinţele religioase pe care le au femeile pentru a preveni o stare de distres post- avort, dacă credinţele lor religioase sunt prea puternice sau iraţionale.

Anterior am discutat despre avort şi credinţe religioase (Russo, Dabul, 1997), studii mai multe pe această temă nu sunt făcute în cel mai riguros spirit ştiinţific (cele mai multe sunt distorsionate datorită unor ideologii sau orientări religioase), există mai multe studii ale organizaţiilor pro-life care investighează mai mult aspectele legate de distresul post- avort şi autorii acestor studii afirmă că persoanele care au un anumit tip de cogniţii sunt cele mai predispuse la experienţa unui astfel de distres (Michels, 1997). Astfel, persoanele care au o puternică orientare maternă, care mai au un copil, cu un crez religios sau un sistem de credinţe conservator, persoanele care au sentimente ambivalente legate de avort, cele puternic implicate emoţional în ceea ce priveşte sarcina au tendinţa de a suferi de o formă de distres post- avort, pe care activiştii pro-life o numesc stres post- avort sau sindrom post- avort (Freed, 1999).

Judecata morală este realizată post hoc (Pizzaro, Bloom, 2003), intuiţia este prima sursă a judecăţii morale. Deliberările conştiente joacă un rol redus din punct de vedere cauzal, ele sunt mai mult utile pentru a construi justificări post- hoc pentru judecăţi care au fost deja emise. Intuiţia morală este de fapt formulată pe baza unor raţionamente a priori. Raţiune amorală este rezultatul unei evaluări rapide, automate (Haidt, 2001).

În experienţa post- avort judecata morală este importantă, ea face obiectul unor evaluări importante ale evenimentului, studiul ei este important deoarece judecata morală stă la baza unor evaluări iraţioale ulterioare. Oamenii au în general tendinţa de a suprageneraliza, de a se evalua negativ pe baza unor experienţe negative izolate (Ellis, 1987). Studiile prezintă acest fapt ca fiind cauzat nu numai din raţiuni genetice (Ellis, 1994, apud David, 2006), ci şi neuro-cognitive. Emoţiile negative, părinţii autoritari şi feedback-urile negative au un impact mai mare asupra comportamentului decât cele pozitive, iar informaţia negativă este procesată mai mult decât cea pozitivă (Baumeister et al, 2001).

Am ţinut să subliniez toate aceste aspect în acest articol deoarece, chiar dacă momentan ele nu fac obiectul lucrării prezente, judecăţile morale stau la baza formării unor credinţe iraţionale legate de un stresor.

Dintre factorii cognitivi care contribuie la un coping eficient în cazul avortului au fost studiaţi factorii de personalitate cum sunt cei legaţi de robusteţea personalităţii (Major, et al, 1998), dar mai ales de auto-eficacitate (Mueller, Major, 1989; Major et al, 1990). Femeile cu o auto-eficacitate percepută crescută au fost mult mai puţin deprimate şi anticipat mai puţine consecinţe negative curând după avort faţă de femeile cu o auto- eficacitate percepută scăzută.

Femeile cu o personalitate mai rezistentă au evaluat avortul ca fiind mai puţin stresant şi au prezentat o auto-eficacitate crescută în adaptarea la avort. Evaluările pozitive au prezis o mai mare acceptare şi  mai puţină evitare/negare, căutare a suportului social şi a copingului religios. Acceptarea a determinat o mai bună adaptare, în timp ce evitarea/negarea o adaptare mai slabă. Copingul religios crescut a fost asociat cu o satisfacţie privind decizia mai redusă (Major et al, 1998).

De asemenea, un suport social crescut din partea prietenilor, a familiei sau a partenerului a fost relaţionat pozitiv cu o auto-eficacitate crecută post-avort (Major, et al, 1990).

Alţi factori studiaţi au fost modelele mentale de ataşament în legătură cu experienţa avortului. Aceste modele influenţează copingul post- avort prin intermediul a trei factori: suportul social perceput de la partener, conflictul social perceput cu patenerul şi auto-eficacitatea pentru copingul cu avortul (Cozzarelli, 1998).

Stima de sine, optimismul, controlul perceput au fost semnificativ relaţionate cu adaptarea psihologică la trei săptămâni după avort (Cozzarelli 1993).

Dacă îmi cereți părerea legată de avort, tot ce am citit dar mai ales ceea ce am învățat din experiența clinică mă face să spun că avortul are un impact asupra sănătății psihice. Avortul nu este un eveniment despre care femeile vorbesc cu ușurință, de cele mai multe ori povestesc despre experiența lor celor mai de încredere persoane din cercul lor social. Sunt cazuri în care femeile nu au nici un suport social, adică nimeni nu le sprijină în decizia lor fie să facă un avort, fie să renunțe la a-l face, mai ales dacă nu sunt decise în acest sens. Personal nu susțin avortul și nici unul din psihologii pe care i-am cunoscut (mă refer la cei clinicieni) nu susțin avortul tocmai pentru repercursiunile lui la nivel emoțional. Cred că (slavă Domnului) vremea aceea oribilă a comunismului în care nici o măsură contraceptivă nu era disponibilă a apus de mult, că atât de multe metode contraceptive există, inclusiv metode de a ajunge la acele informații, încât avortul nu ar avea de ce să mai existe acum. Din nefericire ceea ce nu există mai ales în programele de educație sexuală este tocmai componenta de educație pentru asumarea responsabilității față de un eveniment care s-a petrecut. Ceea ce societatea de acum nu mai face este tocmai să își asume responsabilitatea – a apărut o sarcină, atunci ea merge până la capăt. Un copil nu este dator să plătească cu viața inconștiența, necunoștința, accidentele sau orice altceva din viața părinților săi. Adopția este o soluție bună dacă părinții naturali nu vor să își asume această responsabilitate. Cred că de când a rămas mama mea însărcinată cu fratele meu am știu că mama are o viață în ea, eram de numai 2 ani și jumătate cănd o rugam pe mama să mă lase să îi pup burta pentru că acolo este fratele meu. Nici acum după atâția ani nu mi-am schimbat această părere și sper să nu ajung vreodată să o schimb.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Adler, N.E., David, H.P., Major, B.N., Roth, S.H., Russo, N.F., Waytt, G.E., (1990), Psychological responses after abortion, Science, 248, 41-44.

Alcorn, R.(1994) Pro-life answers to pro-choise questions, Multnomah.

Breck, J.(2001) Darul sacru al vieţii Editura Patmos, Cluj Napoca

Cozzarelli, C, (1993) Personality and self-efficacy as predictors of coping with abortion , Journal of Personality and social Psychology, vol. 65 (6), 1224-1236.

Cozzarelli, C, Summer, N, Major, B. (1998), Mental models of attachement and copind with abortion, Journal of Personality and SocialPsychology, 74 (2), 453-467.

Coyle, E. (1997) Forgiving intervention with post-abortion men, Journal of Counsulting and Clinical Psychology, vol 65 (5) 1042- 1046.

David, D. (2006) Psihologie clinică şi psihoterapie- fundamente, Editura Polirom, Iaşi.

Ellis, A. (1987). The impossibility of achieving consistently good mental health.American Psychologist, 42(4), 364.

Freed, L. ( 1999) A season to heal, Editura Cartea Creştină, Oradea.

Haidt, J. (2001), The emotional dog and its rational tail: a social intuitionist approach to moral judgement Psychological Review, 108 (4), 814-834.

Major, B., Cooper, L.M., Zubek, J.M, Cozzarelli, C, Richards, C(1997), Mixed messages: implications of social conflict and social support within close realtionships for adjustment to a stressful life event, Journal of Personality and social Psychology, vol.72 (6), 1349-1363.

Major, B., Cozzarelli, C., Sciacchitano, A.M., Cooper, L., Testa, M, (1990), Perceived social support, self-efficacy and adjustment to abortion, Journal of Personality and social Psychology, vol 59 (3), 452-463.

Major, B. Gramzow, R.(1999) Abortion as stigma: a cognitive and emotional implication of concealment Journal of Personality and Social Psychology, 77 (4), 735-745.

Major, B., Richards, C, Cooper, M.L, Cozzarelli, C, Zubek, J. (1998), Personality resilience, cognitive appraisals and coping: an integrative model of adjustment to abortion, Journal of Personality and social Psychoogy, 74 (3), 735-755.

Mueller, P, Major, B. (1989), Self-blame, self-efficacy and adjustment to abortion, Journal of Personality and social Psychology, 57 (6), 1059-1068.

Pizzaro, D.A., Bloom, P.(2003) The intelligence of the moral intuitions: a comment on Haidt (2001) Psychological Review, 110 (1), 193-196.

Russo, N.F. Dabul, A.M.(1997) The relationship of abortion to well-being: do race and religion make a difference? Proffesional Psychology: Research and Practice 28 (1)23-31.

Smith, L.B. Adler, N.E. Tschann (1999) Underreporting sensitive behaviors: The case of women`s willingness to report abortion Health Psychology, 18 (1) 37-43.

Storch, D. D., Jefferies, M. L., Hackman, A., & Woolery, J. (1992). Sequelae of denied abortion.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. Anul trecut am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj voi iniția din luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Avortul and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s