Violența sexuală – consecințe psihologice

Am să scriu câteva lucruri legate de violența sexuală nu pentru că deja devine o modă de a ieși în față cu niște declarații pe această temă, ci pentru că este vorba despre o problematică psiho-ginecologică cu care o femeie se poate întâlni în viața sa – unele statistici spun că o femeie din patru poate să treacă printr-un episod de violență sexuală, altele că este vorba despre procente mai mici (Cockburn și Pawson, 2007) și dintre acestea cea mai mare parte a lor nu sunt raportate poliției. Nu vreau să discut în public despre opiniile mele legate de violul de la Văleni, găsesc că situația a fost discutată pe toate fețele atât de oameni avizați, cât mai ales de neavizați. Situația este dramatică pentru victimă deoarece există o campanie foarte virulentă la adresa fetei și o lipsă de acceptare a unei părți a societății asupra gravității faptului, dar mai ales, o lipsă de decizie legală și reală pentru a remedia situația. La ora la care scriu acest articol agresorii sunt considerați în continuare a nu fi un pericol social și nici o măsură legală nu a fost luată pentru a opri denigrarea victimei. Așa cum am spus, am să discut astăzi despre consecințele psihologice ale unui viol iar în cursul zilelor ce vor urma, despre specificul psihic al persoanelor care înfăptuiesc un astfel de comportament. 

Aș vrea din start să vă avertizez că acest articol nu este unul ușor de digerat, am să fiu foarte directă în exprimare. De ce? Pentru că o mare parte a persoanelor care discută despre acest eveniment sau despre viol în general nu consideră că un viol este un fapt grav. Ei bine, imaginați-vă că aveți 17-18 ani, faceți naveta zilnic să mergeți la școală, este sfârșit de toamnă, vremea este tot mai rece, întunericul aproape ocupă cea mai mare parte a zilei și de fiecare dată vreți să ajungeți cât mai curând acasă să vă cuibăriți lângă soba caldă, să stați în confortul casei. Veniți de la școală, a fost o zi lungă pentru că din nefericire elevii de liceu stau la școală la fel de mult ca un adult la locul de muncă, vă este foame și frig. Se oferă un prieten să vă ducă spre casă și începeți să gândiți – ajung mai repede acasă cu mașina lui decât așteptând autobuzul, mi-e prieten, nimic rău nu mi se va întâmpla. Numai că „prietenul” începe să aibă gânduri tot mai necurate, dar nu vă spune nimic despre ele, oprește numai mașina și începe să își sune prietenii. Iar ei vin, rând pe rând fericiți că au parte de sex într-o zi din săptămână, gratuit, fără toată munca aceea de a curta fata înainte. Acum, victima este bătută, lovită de o mână puternică de bărbat tânăr, vi se spune că dacă nu faceți sex cu el și prietenii săi, vă omoară. Ce faceți? Sunt șapte! Nu unul, nu doi, nu trei…șapte! Și indivizii nu se limitează numai la a face sex normal cu dvs, ci vor toate orgiile văzute într-un film porno… Să refuzi riști să ajungi omorâtă, nu numai violată, te gândești că dacă îl muști pe unul de penis în timp ce îți cere să îl satisfaci oral iar e grav că sunt restul de șase care se vor răzbuna crunt pe tine omorându-te. Chinul nu durează puțin că doar avem de-a face cu tineri în toată puterea virilității, unde pui că mai și beau. Vă imaginați duhoarea lor, râsetele, toate comentariile acelea și dezgustul? Să mai vorbesc despre durere? Sau despre faptul că ești prinsă de mâini și de picioare, că ești ca ă păpușă în mâinile lor? Iar când leșini de frică, dezgust, epuizare de a te mai bate pentru propria viață, se găsește alcool cu care să fii stropită peste față (imaginați-vă cum ustură alcoolul acela tenul și ochii)… Și totul a durat așa vreme de trei ore cel puțin, timp în care singura speranță a fetei trebuie să fi venit numai de la soneria telefonului – sunau părinții îngrijorați de soarta ei.

Vă rog să mă iertați pentru că am redat acest tablou, am făcut-o pentru a înțelege mai bine cum arată cu adevărat evenimentul la care această tânără trebuie să facă față, peste ce trebuie să treacă… Acest tablou este o scenă teribilă pentru orice persoană sănătoasă psihic, cu niște valori corecte din punct de vedere social.

Față de un astfel de eveniment victimele răspund în diverse modalități. Studiile susțin că adesea victimele unor violuri realizate de persoane cunoscute (cum este cazul de față și multe altele), spre deosebire de cel înfăptuit de un străin, întâmpină dificultăți majore în a restabili relații intime după ce atacul a avut loc, sunt puse sub semnul întrebării multe aspecte ale vieții (Bownes, O’Gorman și Sayers, 1991). Explicația este destul de simplă pentru apariția acestui efect – dacă o persoană de încredere comite un viol, încrederea generală în oameni este puternic zdruncinată iar trădarea săvârșită de o persoană de încredere este mult mai greu de suportat decât una făcută de un străin (Freyd, 1998). Un alt fapt important de menționat aici este unde a avut loc atacul – dacă el s-a petrecut de către un străin într-un loc în afara casei, apare frica de a mai ieși din casă, victima va evita mediul din afara casei de teama unui nou atac.

Sunt și alți factori care pot să influențeze modul în care victima răspunde la atac cum sunt: diferiți stresori (expuneri anterioare la traumă – cum ar fi abuzuri sexuale anterioare, impredictibilitatea atacului și apariția sa bruscă, amenințarea percepută sau reală la propria viață, relația cu abuzatorii), răspunsurile din mediul exterior (lipsa de suport, evitarea instituțională, blamarea victimei), experiențe specifice ale individului (sentimentul de lipsă de speranță și de resemnare, atribuțiile pe care le face victima cu privire la situație și credințele culturale) (Cockburn și Pawson, 2007). Acum, că am prezentat acești factori gândiți cât este de dramatică situația fetei din Vaslui și cât de dificilă este recuperarea în cazul ei. Cum să își revină cu ușurință când valorile culturale generale din mediul ei susțin că nu a fost nimic grav (diminuarea gravității faptei), că este vina ei, sistemul judiciar întârzie să facă dreptate, etc.

Un studiu realizat în 1974 de Burgess și Holmstorm susține că persoanele care au trecut prin experiența unui viol trăiesc o formă aparte de stres post-traumatic, numit sindrom de traumă prin viol (Rape trauma syndrome). Acesta este o reacție umană normală la un eveniment anormal și se consideră că are patru stadii, fiecare având simptome specifice fizice, psihologice și comportamentale. Durata fiecărei faze variază și din nefericire există o mișcare de tipul înainte-înapoi prin aceste stadii, așa că atunci când crezi că ai atins ultima fază, să reapară prima sau a doua. Le voi prezenta în cele ce urmează pe scurt:

a) faza acută – se caracterizează printr-o dezorganizare a stilului de viață și poate să dureze undeva între 1 și 6 săptămâni. În această fază victima poate să răspundă psihologic în trei modalități: în mod controlat (să manifeste emoțiile sale în mod mascat, ascuns sau minim), exprimat (să fie agitată, tensionată, să plângă) sau mixt (o combinație între cele două tipuri de răspunsuri – acum plânge, acum zâmbește sau râde. Reacția poate să fie confuzantă pentru victimă, dar și pentru cei din mediul său).

Pe scurt, răspunsurile psihice pot să fie de pierdere a controlului, de lipsă de putere, teamă, rușine, vină („trebuia să fac ceva”), furie, mânie, amorțire. Observați că toate aceste reacții emoționale sunt iraționale. Consecințele fizice sunt de tipul tulburărilor de somn, coșmarurilor, tulburărilor de tip alimentar, simptome specifice atacului și pot să apară auto-mutilări. Cât privește reacțiile comportamentale, ele sunt de tipul incapacității de a ieși afară singură sau cu alții, schimbări în rutina de igienă personală, etc (Cockburn și Pawson, 2007).

b) faza intermediară – poate să dureze între 6 săptămâni și 6 luni, posibil chiar toată viața. Acum apare o oarecare readaptare la viața normală, dar sunt evidente niște schimbări în stilul de viață. Pot să existe simptome persistente de greață, dureri de cap și probleme ginecologice, pot să apară diverse fobii sau tulburarea obsesiv-compulsivă, pot să existe amintiri bruște despre eveniment, teama de sex, teama de bărbați sau o frică generalizată.  Evenimentul poate să fie retrăit în funcție de anumite locuri care amintesc de faptă, de zgomote, mirosuri sau imagini.

c) faza de reorganizare – este cea în care persoana poate să experiențieze oricare din simptomele din fazele de mai sus, dar unele paternuri pot să fie acum bine stabilite. Victima poate să pară normală până ce un eveniment oarecare (un program Tv, de exemplu) poate să genereze o reacție. Poate să apară depresia, hipervigilența la pericol și o capacitate redusă de reacții pozitive la evenimentele de viață. Factorii care pot să influențeze procesul de reorganizare vor ține de natura atacului, de stadiul de dezvoltare al victimei, de background-ul social și cultural al victimei și de alți factori asemenea.

d) faza de integrare/rezoluție este cea în care violul devine un alt eveniment negativ din viața victimei și apare percepția rațională asupra sa, emoțiile fiind și ele funcționale.

Ca o concluzie aș vrea să menționez faptul că în studiul lui Burgess și Holmstorm (1974) autorii au recontactat victimele după 4-6 ani de la atac și au observat că 37% dintre acestea au simțit că recuperarea lor a durat luni întregi, alte 37% dintre persoane au spus că le-au luat ani întregi să își revină și ceea ce este mai dramatic, 26% dintre femei au spus că nu și-au revenit niciodată după abuz.

Astăzi am vorbit despre consecințele psihice ale violenței sexuale asupra femeii, nu am citat decât studii realizate pe femei mature (am exclus copiii și bărbații), iar în articolul ce urmează pe această temă am să discut despre personalitatea violatorului pentru a sublinia gravitatea acestui fapt și de ce el trebuie realmente să fie pedepsit penal.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Bownes, I. T., O’Gorman, E. C., & Sayers, A. (1991). Rape—A comparison of stranger and acquaintance assaults. Medicine, Science and the Law, 31(2), 102-109.

Burgess, A. W., & Holmstrom, L. L. (1974). Rape trauma syndrome. American journal of Psychiatry, 131(9), 981-986.

Cockburn, J., & Pawson, M. E. (2007). Psychological Challenges in Obstetrics and.

Freyd, J. J. (1998). Betrayal trauma: The logic of forgetting childhood abuse. Harvard University Press.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Psihoginecologie and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s