Ce înseamnă normalitate?

Cu siguranță ați auzit în foarte multe situații expresii de tipul „Așa ceva nu e normal” sau „Omul acesta nu este normal”, etc. Să înjuri în biserică este considerat un comportament anormal, dar să înjuri când te uiti la un meci aproape că nu te bagă nimeni în seamă pentru ceea ce spui pentru că mulți oameni fac același lucru într-o măsură mai mare sau mai mică.

În medicină și psihologie conceptul de normalitate este foarte important deoarece în funcție de definiția normalității specialiștii se pot orienta în sensul prescrierii unui tratament sau al reducerii anxietății pacientului (adică poți spune ca specialist că ceea ce experiențiază persoana nu este neapărat un semn de boală). Să zicem că mergeți la medic pentru că ați observat pe piele o aluniță pe care până acum nu ați remarcat-o. În condițiile în care media semnalizează (uneori destul de catastrofal) riscul asociat cu alunițele, poate că ar fi indicat pentru liniștea dvs să mergeți să vă consulte un specialist. El/ea va fi cel/cea care va decide dacă sunteți sănătoși sau nu.

Starea de sănătate de definește ca o stare de bine fizic, psihic și social. Aceasta este definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății și ea nu a fost modificată din anul 1948.

Boala, pe de altă parte, este definită ca o serie de modificări biologice și/sau psiho-comportamentale (afectiv-emoționale, cognitive sau comportamentale) care generează o stare de distres și/sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres și/sau dizabilitate (APsyA, 1994, apud David, 2006). Definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este aceasta: „o condiţie a unei complete bunăstări fizice, mintale şi sociale, neconstând doar în lipsa unei boli sau infirmităţi care este starea de sănătate” (1) .

În cazul bolii se pune problema nivelului modificării observate sau constatate pentru a vorbi despre o ieșire din sfera normalității. Discuțiile despre normalitate și anormalitate pot să ia forme tautologice, de aceea această problemă se discută având la bază trei concepte sau criterii. Am căutat prin bazele de date definiții pentru normalitate, însă cred că definiția cea mai simplă de reținut pentru toată lumea este cea descrisă de prof. Daniel David în Psihologie clinică și psihoterapie (2006):

  1. criteriul statistic se referă la semnificația statistică a impactului unei forme de manifestare psihologică sau fiziologică. Însă având în vedere numai acest citeriu se poate lesne judeca ceva a fi normal (exemplu este cazul mătreții). Criteriul acesta statistic matematic nu se folosește singur în nici o situație pentru că poate să conducă la aberații. El trebuie să vină alături de alte criterii care definesc împreună normalitatea.
  2. criteriul cultural-ideal se referă la un standard la care societatea respectivă încearcă să ajungă. Conform acestui criteriu, normal este ceea ce se așteaptă a fi normal într-o societate, însă ceea ce este normal într-un context socio-cultural, poate să fie desconsiderat într-un alt context socio-cultural sau mai mult, ceea ce este considerat a fi normal într-un anumit moment al istoriei, nu este normal în altul. Să ne gândim la vremurile în care oamenii trăiau în niște condiții mizere, gunoaiele și dăunătorii erau mulți și cei mai mulți oameni îi considerau ca fiind fie o pedeapsă divină sau ca ceva normal de care nu ai cum să scapi. Odată cu adoptarea normelor de igienă aceste idei s-au schimbat cel puțin în America de Nord, Europa și Australia/Oceania.

Un alt exemplu este cazul osteoporozei. Până în anul 1994 aceasta era considerată o boală, acum ea este văzută ca un aspect normal al îmbătrânirii (Scully, 2004).

  1. criteriul funcționalității este criteriul cel mai important atunci când se evaluează ceva a fi normal sau patologic. El arată că normalul înseamnă capacitatea persoanei de a-și atinge scopurile importante în viață, fără a interfera cu funcționalitatea altor persoane (David, 2006).

Aici o să vă invit să vă aduceți aminte de filmul A Beautiful Mind (dacă nu l-ați văzut încă, îl recomand cu toată căldura). Vă amintiți cum la finalul fimului profesorul Nash devine funcțional deși suferea de schizofrenie? Ce înseamnă acest lucru? El manifesta o serie de comportamente pe care alți oameni nu le manifestă în mod normal ca frecvență a manifestărilor (suferea de halucinații auditive și vizuale), dar aceste manifestări nu erau nici un deziderat social și cultural (să ne gândim numai la ce efect aveau asupra celorlalți manifestările sale), însă cu tratament adecvat, el devine funcțional, poate să fie independent în ceea ce face, ba mai mult, să ajungă să predea din nou studenților, chiar să ajungă să câștige respectul întregii universități.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

Bibliografie:

David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente. Editura Polirom, Iași.

Scully, J. L. (2004). What is a disease?. EMBO reports5(7), 650-653.

  1. http://www.who.int/about/definition/en/print.html
Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Funcționare psihică normală/anormală and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s