Singuratate de mamica

În această vară am reușit să cunosc Germania nu numai prin muzeele și obiectivele turistice, ci și prin ochi românilor care muncesc acolo deoarece doresc să ofere un trai mai bun copiilor lor. Așa am ajuns să întâlnesc mame ale unor copii mici și să aflu despre singurătatea lor, o singurătate pe care acele mămici o resimt mai profund decât mămicile de la noi. Experiența lor și discuțiile pe care le-am avut cu unele dintre ele m-au făcut să scriu acest articol și să încerc atât cât pot să le fiu alături și să le mai ofer o fărâmă de putere.

Suportul social este foarte important pentru mămici (Leahy, 2005). Datorită lui orice mamă, indiferent că experiențiază pentru prima dată maternitatea sau este mama a zece copii, resimte că are încredere în capacitatea sa de a crește un copil, simte că este eficientă în rolul său de mamă, dar mai presus de toate, suportul social o protejează pe mamă de depresie, indiferent că este vorba despre o depresie perinatală sau de una care apare de-a lungul vieții (Robertson, Grace, Wallington și Stewart, 2004; Logsdon și McBride, 1994; Collins, Dunkel-Schetter și Scrimshaw, 1993). Un suport social adecvat, în care persoanele să poată discuta despre problemele lor de viaţă chiar și în termenii cei mai generali contribuie la creșterea sentimentului de stare de bine (O’Leary, 2015). De asemenea, suportul social influențează apariția depresiei post-partum (DPP) și are influență asupra copilului în ceea ce privește scorul Apgar și greutatea la naștere (Collins et al., 1993).

Din nefericire situația socială și economică actuală face imposibil pentru unele mame să se bucure de sprijinul celorlalți. De cele mai multe ori femeile se căsătoresc și locuiesc departe de părinții lor, de rude sau prieteni de nădejde, uneori ajung în case noi unde au conflicte cu noua familie (de exemplu cu socrii), sunt situații în care se despart/divorțează de tatăl copilului lor ori nu găsesc nici un sprijin în acesta pentru creșterea copilului. Cel mai scăzut nivel al suportului social îl au mamele adolescente, cele necăsătorite și femeile cu un statut socio-economic scăzut.

Peste toate acestea mai există și dificultatea de a-ți face prieteni la vârsta adultă, societatea s-a schimbat foarte mult în ultimii ani, este preferat confortul propriei case și al vizionării televizorului în defavoarea socializării cu ceilalți. Timpul pe care am putea să ni-l ocupăm discutând cu alte mame și oferindu-ne suport una alteia este acum ocupat cu televizorul, navigatul pe internet, orice contact social devine din ce în ce mai dificil de stabilit.

Și nu mai vorbesc despre o idee apărută în vremea comunismului și care își face și acum simțită prezența și nu o văd să dispară prea curând – este vorba despre imaginea de „mamă eroină”, femeia aceea care nu a existat vreodată, dar toate am fost crescute să devenim asemeni ei. Să fim bune la toate, mame desăvârșite, gospodine cărora li se rup rafturile cămării de atâtea bunătăți, angajate de încredere, soții de pus în ramă și câte și mai câte realizări mărețe de bifat în fiecare zi. Dacă nu te ridici la acest standard ești catalogată automat de celelalte femei ca fiind o paria și nici măcar nu ai voie să te plângi vreodată….

Acesta este motivul pentru care am numit programul de screening și intervenție în depresia postnatală Mamele contează deoarece starea de bine a mamei începe de la sprijinul pe care îl primește de la cei din jurul său, dar mai ales pentru că emoțiile unei mame chiar contează – dacă ea nu se simte bine, nici copiii săi nu se simt bine.

Sunteți mămică și aveți momente în care vă simțiți singură. Parcă cineva v-a aruncat într-o mare cu o bărcuță mică pe care plutiți și pe ea abia încăpeți dvs; pentru copil și ceilalți nu pare să fie prea mult loc… Sunt momente în care vă simțiți singură pentru că pur și simplu nu aveți pe nimeni în jur, pentru că deși aveți pe cineva lângă dvs sunteți la fel de invizibilă ca o furnică, singurătatea vă poate ocupa tot timpul sau poate că aveți numai momente scurte de singurătate. De fiecare dată este greu pentru că a crește un copil sau mai mulți nu este deloc o muncă individuală și sentimentul de epuizare apare ușor. Când piticul mai face o febră, plânge fără să înțelegeți de ce, nu mănâncă din ce ați gătit pentru că pur și simplu nu are chef, când ia o notă proastă la școală sau aflați că s-a bătut cu alți copii la grădi…parcă atunci este și mai greu să le suportați pe toate.

Aș vrea, mami, să te iau în brațe și să te las să plângi în voie, să îți spun că totul va fi bine deși nu sunt ghicitoare în stele. Tot ce pot să îți spun este că deși pare copleșitor, va trece. Când simți că nu mai poți, du-te undeva în casă și stai singură. Cum? Tratezi singurătatea cu singurătate? DA! Dacă singurătatea este cea care vă însoțește mereu, încercați să deveniți prietene. În tot acel timp încearcă să înțelegi că multe lucruri NU TREBUIE făcute prin casă, că NU ESTE GROAZNIC ce vi se întâmplă, că PUTEȚI SUPORTA și mai ales –  NU SUNTEȚI O FEMEIE/MAMĂ REA!

Am cunoscut zilele acestea o mămică ce astăzi și-a pierdut un băiețel frumos în fața cancerului. De la ea am învățat în mai puțin de câteva minute că orice ar fi, viața merge mai departe. Mai are un băiețel de numai 1 an și deși este desfigurată de durerea pierderii fiului său mai mare, găsește de undeva din inima ei și puțină putere ca să îi zâmbească copilașului său rămas în viață, să îl alăpteze cu dragoste, să se ocupe de el… Și știți de ce? Pentru că cere ajutorul! De cele mai multe ori suntem singure pentru că nu cerem ajutorul din partea celorlalți, pentru că trăim într-o lume prea mică fără să încercăm să ne deschidem în fața altora și mai ales pentru că ne croim viața ridicându-ne statui de mame eroine pe care nimeni nu le admiră vreodată.

Nu suntem perfecte, fiecare este o mămică bună pentru puii săi. Când mergeți cu copiii în parc încercați să socializați cu alte mame și mai ales să nu le judecați că nu fac lucrurile asemeni dvs. deschideți-vă inima și mintea și poate veți învăța câte ceva de la ele. Nu uitați că suntem toate luptătoare pe același front – ne luptăm cu toți pentru ca puii noștri să crească mari, sănătoși, să fie oameni de încredere în familie și societate.

Cereți ajutorul și nu vă fie rușine pentru asta. Dacă simțiți că toată situația vă depășește, cereți ajutor de specialitate. Există psihologi, preoți, menajere, baby sitteri care vă pot ajuta. Repet: nu e nici o o rușine să cereți ajutorul! Soțul este cel care ar fi ideal să vă ajute în primul rând, dacă dânsul nu știe cum, învățați-l și mai ales nu îl criticați că nu face lucrurile ca la carte!

Regăsiți-vă pasiunile de mult uitate. Când aveți cinci minute libere citiți, coaseți, tricotați, rugați-vă, faceți puțin sport. Acele minute cât de scurte de relaxare o să vă încarce bateriile cum nici nu ați visat. Din păcate privitul la TV sau folosirea computerului nu vă ajută, este obositor și vă consumă energie, așa că nu îl recomand. Dați drumul la radio și ascultați o melodie care vă place, dansați oricât de lipsită de grație sunteți (adesea mă distrez cu prietenele mele și le spun că am grația unei mese cu trei picioare, dar asta nu mă face să nu mă bucur de o melodie al cărei ritm îmi place). Ascultați colinde, mai ales că acum este sezonul lor sau o conferință a unei persoane pe care o admirați (dacă ați știi câtă treabă am făcut eu ascultând conferințele părintelui Necula…).

Dacă în România avem cui să cerem ajutorul și de multe ori oamenii sunt calzi și săritori, din experiențele pe care le-am văzut de-a lungul timpului pot să spun că pentru mamele românce plecate din țară singurătatea este și mai grea. Unele au soți care muncesc zile întregi și când vin acasă sunt niște cârpe de epuizare, alte mămici muncesc și ele și lasă copiii la creșă începând de la trei luni pentru că nu își permit să stea acasă cu copiii, nu au pe cineva să le ajute și nici statul respectiv nu le ajută să stea acasă cu copiii.

În încheiere aș vrea să nu uitați că sunteți eroine, în fiecare zi zâmbetul copilașului dvs este o medalie pe care o primiți direct în inimă, brațele sale în jurul gâtului dvs sunt titlurile de campioane, sunteți cele mai bune mămici pentru copiii dvs și chiar dacă pare că sunteți cele mai singure pe lume și că vă e frică de toate și de toți, așa simt toate mamele. Diferența este că dvs recunoașteți că există singurătate și că ea vă însoțește adesea, că puteți face din ea o prietenă și un sprijin, că cereți ajutorul atunci când puterile vă lasă și mai ales, că nu disperați, ci gândiți rațional.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Collins, N. L., Dunkel-Schetter, C., Lobel, M., & Scrimshaw, S. C. (1993). Social support in pregnancy: psychosocial correlates of birth outcomes and postpartum depression. Journal of personality and social psychology, 65(6), 1243.

Leahy Warren, P. (2005). First‐time mothers: social support and confidence in infant care. Journal of advanced nursing, 50(5), 479-488.

Logsdon, M. C., & McBride, A. B. (1994). Social support and postpartum depression. Research in nursing & health, 17(6), 449-457.

O’Leary, K (2015) The effect of positive psychological interventions on psychological and physical well-being during pregnancy. DClinPsych Thesis, University College Cork.

Robertson, E., Grace, S., Wallington, T., & Stewart, D. E. (2004). Antenatal risk factors for postpartum depression: a synthesis of recent literature. General hospital psychiatry, 26(4), 289-295.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Mămici și pici fericiți and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s