Fara lacrimi la gradi – partea a III-a

Am scris deja două articole despre ce putem face ca specialiști în educație sau ca părinți, iar astăzi aș dori să continui pe această temă și să încercăm împreună să înțelegem de ce plâng copiii când merg la grădiniță?

Am lucrat cu tot felul de copii de-a lungul anilor și fiecare este unic. Îmi aduc aminte de o fetiță a unor părinți englezi (studenți la medicină amândoi) care au adus-o pe fetița lor la grădinița noastră. Deoarece mama ei era însărcinată în ultimele săptămâni, de integrarea fetiței m-am ocupat personal și în prima zi când micuța a venit la grădi, tatăl ei a intrat cu ea în grupă, a făcut cunoștință cu educatoarea, a poftit-o pe cea mică să se așeze pe un scăunel și i-a spus simplu că vine după ea, să fie cuminte și atât! Fetița s-a așezat cuminte pe scăunel, l-a văzut pe tatăl ei cum pleacă din sala de grupă, în jurul ei erau o mulțime de copii care se jucau și făceau gălăgie, iar ea doar se uita la ei. Nu le cunoștea limba, nu cunoștea pe nimeni, dar a fost din prima zi cea mai liniștită fetiță.

Nu toți copiii reacționează astfel, eu am ilustrat un caz aparte. Majoritatea copiilor plâng când vin la grădi și îi sperie despărțirea de părinți. De ce? O explicație foarte bună vine din partea teoriei atașamentului (Cassidy, 1999). Aceasta susține că noi stabilim relații de atașament emoțional cu persoanele apropiate (de regulă cu părinții) și acestea devin persoanele noastre de bază, iar modul nostru de relaționare cu aceste persoane vor influența comportamentele noastre sociale pe viitor.

Dezvoltarea atașamentului urmează mai multe etape ce încep de la naștere și se încheie undeva în perioada celei de a doua aniversări a copilului. Între 0-2 luni apare pre-atașamentul, acum răspunsurile sociale sunt nediscriminative, adică bebelușul se comportă în cea mai mare parte la fel cu toți actorii sociali din viața sa, diferențele se fac mai fin între părinți, în special cu mama. Între 2 și 7 luni atașamentul este în formare, acum are loc învățarea regulilor de bază ale interacțiunilor. Între 7 și 24 de luni atașamentul este evident și astfel apare protest la separarea de părinți, în special la despărțirea de mamă, îngrijorare la apariția străinilor și comunicare intențională.

Părinții trebuie să știe că reacțiile emoționale se învață, ei sunt sursa principală a emoțiilor. De exemplu, frica se învață – dacă mama se teme de un animal (cum sunt câinii) și manifestă această teamă în prezența copilului, acesta va însuși același răspuns emoțional pentru acest stimul (Hirshberg și Svejda, 1990).

Revenind puțin la atașament, în primii doi ani de viață achiziția unui stil de atașament securizant este una dintre cele mai importante aspecte care trebuie însușite de un copil. Când avem de-a face un atașament securizant, persoana în cauză este deschisă, face complimente, operează în virtutea principiilor, admite greșelile, gândește pozitiv și rațional, își asumă riscuri, acceptă diferențele dintre oameni, ia decizii repede și continuă să învețe și să se dezvolte. Când o persoană are un atașament insecurizant, ea este plină de prejudecăți, caută validări, face ceea ce i se pare plăcut, îi învinovățește pe alții, gândește negativ, stă în zona de comfort, îi judecă pe ceilalți, este incapabilă să ia decizii și rămâne blocată în rutine vechi și comportamente familiare (Hirshberg și Svejda, 1990).

Există metode diverse prin care părinții pot să ajute copiii să achiziționeze un stil de atașament securizant. Pentru economia prezentării de față ele nu vor fi prezentate detaliat aici, însă principalele caracteristici ale îngrijirii parentale care influențează dezvoltarea unui stil de atașament securizant sunt (1) confortul pe care bebelușul/copilul mic îl primește atunci când plânge și (2) jocul dintre părinți și copil. Aceste două tipuri de experiențe îi ajută pe copii să selecteze o persoană care le aduce în mod frecvent și predictibil comfort și bucurie și persoana respectivă devine principala figură de atașament a copilului.

Un atașament securizant are șanse să apară când un adult este sensibil și conectat la ceea ce îi comunică bebelușul și când adultul oferă o îngrijire consistentă și predictibilă care este pliată pe nevoile bebelușului rapid și cu certitudine. Un atașament insecurizant apare când adultul este insensibil și nu este bine conectat cu copilul în privința comunicării și atunci când îngrijirea celui mic este inconsistentă și impredictibilă și nu satisface nevoile copilului rapid și cu certitudine.

De asemenea, un atașament securizant are șanse să se dezvolte când un părinte se implică în mod sensibil în jocuri interactive care atrag și mențin atenția bebelușului și îi aduc bucurie. Jocul adultului trebuie să fie adaptat capacității copilului de a se bucura de jocul respectiv și adultul trebuie să fie destul de atent să știe când poate să înceapă, să oprească, să adapteze sau să reînceapă jocul. Un atașament insecurizant poate să apară când adultul nu este suficient de sensibil atunci când se joacă interactiv cu copilul și nu se implică emoțional cu el sau îi aduce bucurie. Activitățile pot să fie peste capacitatea copilului de a se bucura, adultul poate să nu fie atent, neglijent, intruziv sau să judece greșit abilitățile și dispoziția copilului, nu știe când să înceapă, să repare sau să se reangajeze în jocul cu copilul (Bowlby, 2005).

Acum, când copiii vin la grădiniță pentru prima dată, au de-a face cu un mediu nou, complet necunoscut. Dacă până acum ei nu au mai stat departe de părinți sau de figurile importante din familie, apare teama de acel mediu nou și când copilul este informat de părinți că va rămâne singur la grădi, se naște anxietatea de separare – în mintea celui mic apare ideea că vor fi abandonați acolo, că nu se vor descurca și că nu vor putea supraviețui fără părinți. În funcție de stilul de atașament pe care îl prezintă copilul, reacțiile de acest tip sunt mai intense sau mai slabe.

Un copil cu un atașament securizant este posibil să se sperie la început și să plângă, dar odată ce o cunoaște pe educatoare, după ce se implică într-un joc sau face cunoștință cu un copil cu care îi face plăcere să se joace, reacțiile emoționale negative dispar și el se simte în siguranță în noul mediu cu persoanele noi.

Un copil cu atașament insecurizant poate să reacționeze în două modalități – fie ripostează foarte puternic, fie se desprinde de totul și își caută modalități specifice de a face față situației (se așează într-un colț și nu se implică în activitățile celorlalți decât după ce este antrenat în mod special, de exemplu). Dacă avem de-a face cu un copil anxios, atunci îl asigurăm că nu îl abandonăm la grădi, că sigur venim după el, îl pregătim din timp psihic pentru această schimbare și facem cunoștință cu mediul nou cu ceva vreme înainte să înceapă anul școlar. Putem să îl aducem la grădi numai pentru o jumătate de zi și după ce se acomodează bine să îl lăsăm toată ziua dacă este înscris la program prelungit. Toate aspectele pe care eu le-am scris aici le-am gândit pentru copiii care pot să aibă un stil de atașament insecurizant.

Copilul cu atașament insecurizant evitant este și el la fel de speriat, numai că nu exprimă acest lucru, așa că dacă bănuiți că aveți de-a face cu un astfel de copil, sfatul meu este să reacționați la fel ca și când ar fi un copil anxios. Din ce am descris mai sus referitor la stilurile de atașament și în funcție de cum vă cunoașteți copilul, vă puteți da seama relativ cam în ce categorie este copilul dvs. Pentru explicații suplimentare, vă rog să vă adresați unui psiholog care știe să evalueze această dimensiune psihologică la copiii preșcolari și să nu apelați la dr. Google pentru că riscați să greșiți și nu este spre binele copilului.

Sper că v-am oferit un răspuns la întrebarea – de ce plâng copiii când vin la grădiniță. În zilele ce urmează voi mai scrie un articol în care să punctez câteva aspecte pragmatice despre cum putem face zilele de la grădi, mai ales pe cea dintâi, să fie o zi memorabilă și cum să comunicăm cu piticul nostru despre activitățile sale desfășurate departe de noi.

Multă sănătate și zile binecuvântate,
Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

BIBLIOGRAFIE

Bowlby, J. (2005). A secure base: Clinical applications of attachment theory(Vol. 393). Taylor & Francis.

Cassidy, J. (1999). Handbook of attachment: Theory, research, and clinical applications. Rough Guides.

Hirshberg, L. M., & Svejda, M. (1990). When infants look to their parents: I. Infants’ social referencing of mothers compared to fathers. Child Development,61(4), 1175-1186.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Mămici și pici fericiți and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s