Stilurile de atasament – o noua teorie a atasamentului. Cum sa gasesti si sa pastrezi o relatie de cuplu fericita

De fiecare dată când discut cu mămicile care ajung la mine pentru psihoterapie sau pentru sfaturi simple, sunt întrebată de ce anumite cupluri au așa de multe probleme, de ce unii soți nu se atașează de copii, de ce le spun așa de rar că le iubesc, de ce lasă în urmă o soție frumoasă și iubitoare și un copil mic și se implică în relații superficiale cu alte femei… Dacă aș primi un bănuț pentru fiecare întrebare de acest fel, aș fi destul de bogată.

Permiteți-mi să vă recomand o carte despre care am aflat că a fost publicată anul trecut și cred că fiecare persoană ar trebui să o citească. Dacă sunteți o tânără aflată la început de drum în căsnicie sau în relația de cuplu, această carte este pentru dvs. Dacă sunteți o adolescentă ce încearcă acum să descifreze specificul relațiilor de cuplu, vă recomand această carte. Dacă sunteți o femeie cu experiență de viață, cu ani de căsnicie la activ și copii mari și frumoși și vreți să aveți în continuare o relație fericită, vă rog să citiți această carte. Nu în ultimul rând, dacă sunteți mama unui copil mic și visați ce este mai bun pentru el/ea, vă anunț că de acum, de când aveți un copil așa de mic, prin modul în care relaționați cu cel mic, îi puneți bazele fericirii în relațiile romantice de mai târziu. 

Despre toate aceste lucruri veți afla dintr-o carte pe care o puteți achiziționa de pe site-ul editurii ASCR din Cluj-Napoca (găsiți link-ul aici). Cuprinsul cărții îl puteți vizualiza aici.

Este o carte de psihologie și contrar multor cărți din acest domeniu apărute în ultima vreme în România, trebuie să vă spun că are un limbaj foarte accesibil, este o carte cu caracter științific, dar explicațiile sunt pe înțelesul tuturor. Încerc în câteva rânduri să vă explic despre ce puteți citi în cele două sute și ceva de pagini (nu vă temeți, atât de tare vă va captiva, încât nici nu veți simți că ați citit așa de multe pagini). Așadar, înarmați-vă cu un creion să subliniați cele mai interesante pagini din carte și îndrăzniți să o comandați. Veți câștiga enorm!

Vă explic în rândurile de mai jos câteva aspecte despre teoria atașamentului: Între 0 și 24 luni părinții construiesc încrederea, pun bazele atașamentului securizant pe care se va clădi buna dezvoltare socio-emoțională a viitorului adult. De dorit este ca cel mic să își dezvolte o relație de încredere cu părinții (atașament securizant). În caz contrar avem de-a face cu un atașament insecurizant (anxios sau evitant) și acest mod de relaționare cu părinții și cu celelalte persoane va aduce un nivel ridicat de distres emoțional.

În primii doi ani de viață achiziția unui stil de atașament securizant este una dintre cele mai importante aspecte care trebuie însușite de un copil. Când avem de-a face un atașament securizant, persoana în cauză este deschisă, face complimente, operează în virtutea principiilor, admite greșelile, gândește pozitiv și rațional, își asumă riscuri, acceptă diferențele dintre oameni, ia decizii repede și continuă să învețe și să se dezvolte. Când o persoană are un atașament insecurizant, ea este plină de prejudecăți, caută validări, face ceea ce i se pare plăcut, îi învinovățește pe alții, gândește negativ, stă în zona de comfort, îi judecă pe ceilalți, este incapabilă să ia decizii și rămâne blocată în rutine vechi și comportamente familiare (Hirshberg și Svejda, 1990).

Un atașament securizant are șanse să apară când un adult este sensibil și conectat la ceea ce îi comunică bebelușul și când adultul oferă o îngrijire consistentă și predictibilă care este pliată pe nevoile bebelușului rapid și cu certitudine. Un atașament insecurizant apare când adultul este insensibil și nu este bine conectat cu copilul în privința comunicării și atunci când îngrijirea celui mic este inconsistentă și impredictibilă și nu satisface nevoile copilului rapid și cu certitudine.

De asemenea, un atașament securizant are șanse să se dezvolte când un părinte se implică în mod sensibil în jocuri interactive care atrag și mențin atenția bebelușului și îi aduc bucurie. Jocul adultului trebuie să fie adaptat capacității copilului de a se bucura de jocul respectiv și adultul trebuie să fie destul de atent să știe când poate să înceapă, să oprească, să adapteze sau să reînceapă jocul. Un atașament insecurizant poate să apară când adultul nu este suficient de sensibil atunci când se joacă interactiv cu copilul și nu se implică emoțional cu el sau îi aduce bucurie. Activitățile pot să fie peste capacitatea copilului de a se bucura, adultul poate să nu fie atent, neglijent, intruziv sau să judece greșit abilitățile și dispoziția copilului, nu știe când să înceapă, să repare sau să se reangajeze în jocul cu copilul (Bowlby, 2005).

Teoria atașamentului și transpunerea sa în dinamica de cuplu

Adulții prezintă tipare de atașament în relațiile de cuplu similare celor pe care le manifestă copiii față de părinții lor. Teoria atașamentului distinge trei stiluri de atașament principale sau modalități prin care persoanele percep și reacționează la apropiere în cuplu, asemănătoare cu cele observate în cazul copiilor – stilul securizant, anxios și cel evitant. În linii generale, se poate afirma că persoanele cu stil securizant se simt confortabil în intimitate și sunt de obicei calde și iubitoare. Persoanele anxioase sunt foarte dornice se intimitate, sunt deosebit de preocupate de relațiile lor și sunt în general îngrijorate în legătură cu capacitatea partenerului de a le iubi la fel de mult. Persoanele evitante pun semnul egalității între intimitate și pierderea independenței personale și încearcă în permanență să limiteze apropierea de partener. În plus, indivizii prezentând fiecare dintre aceste stiluri de atașament se deosebesc prin:

  • perspectiva pe care o au asupra intimității și a apropierii în cuplu
  • modul în care gestionează situațiile conflictuale
  • atitudinea pe care o au față de sex
  • abilitatea lor de a-și exprima dorințele și nevoile personale
  • așteptările pe care le au în privința partenerului și a relațiilor cu acesta.

Fiecare individ din societatea noastră, dacă este unul aflat chiar la începutul unei relații sau unul căsătorit de 40 de ani, aparține uneia dintre aceste trei categorii sau mai rar, poate să prezinte o combinație de elemente aparținând ultimelor două categorii (anxios și evitant). Doar puțin peste 50% dintre indivizi sunt siguri, aproximativ 20% sunt anxioși, 25% sunt evitanți iar restul de 3-5% aparțin celei de a patra categorii – o categorie mai puțin frecventă (combinația dintre anxios și evitant) (Levine și Heller, 2015).

Cercetările asupra atașamentului la adulți s-au concretizat în sute de articole științifice și zeci de cărți care descriu în amănunt felul în care se comportă adulții în cadrul relațiilor cu persoanele apropiate. Aceste studii au confirmat de nenumărate ori existența acestor stiluri de atașament la adulți în diferite țări și aparținând unor culturi diverse.

Identificarea stilurilor de atașament este o modalitate sigură și ușoară de a înțelege și de a prezice comportamentul indivizilor în orice relație de cuplu. De fapt, dintre mesajele principale transmise de această teorie este acela că, în anumite relații suntem programați să acționăm într-o manieră predeterminată. Cumpărând cartea găsiți un chestionar în ea ca să aflați ce stil de atașament vă caracterizează.

Stil de atașament anxios + stil de atașament evitant = dragoste cu năbădăi

Deși persoanele cu astfel de stiluri de atașament sunt incompatibile într-un cuplu, se pare că indivizii evitanți preferă persoanele cu un stil de atașament anxios și că în general femeile anxioase sunt atrase de bărbați evitanți (Pietromonaco și Canelley, 1996). Explicația dată de cercetători constă în aceea că aceste stiluri de atașament se completează oarecum unul pe celălalt. Fiecare reafirmă convingerile celuilalt despre sine și despre relații în general. Percepția de sine defensivă a persoanelor evitante ca individualități puternice și independente se confirmă, la fel convingerea potrivit căreia ceilalți doresc să îi atragă în relații mai apropiate decât este confortabil pentru ei. Pentru persoanele cu un stil de atașament anxios se confirmă percepția potrivit căreia ele își doresc mai multă intimitate decât le poate oferi partenerul, precum și anticiparea faptului că în cele din urmă persoana semnificativă din anturajul lor le va dezamăgi.

Persoana anxioasă trăiește adesea un tumult emoțional. Evitantul îl respinge adesea, transmite mesaje contradictorii, se joacă cu emoțiile, caută apropierea ca apoi să o respingă. După ce trăiește o vreme în acest mod, anxiosul începe să facă un lucru extrem de inetersant – începe să echivaleze anxietatea, preocuparea, obsesia și micile momente de bucurie cu iubirea. De fapt, nu face altceva decât să pună semnul de egal între un sistem de atașament activat, aflat în stare de alarmă și tensiune (pe care o numește pasiune).

Dacă acest lucru se petrece de multă vreme, anxiosul devine programat să se simtă atras de indivizii care prezintă cele mai mici șanse de a-l face fericit deoarece un sistem de atașament activat în permanență vine în contradicție cu nevoia noastră naturală de iubire împărtășită. Bowlby și Ainsworth (1991) susțin că pentru a evolua și pentru a ne împlini ca ființe umane avem nevoie de o bază de siguranță care să constituie sursa noastră de putere și de alinare. Pentru aceasta sistemul nostru de atașament trebuie să fie calm și la adăpost. Mai mult, un sistem de atașament activat NU înseamnă iubire înflăcărată, de aceea oamenii trebuie să înțeleagă pentru binele lor psihic și pentru fericirea lor că atunci când întâlnesc pe cineva și încep să se simtă anxioși, nesiguri și obsedați de relația actuală, că fericirea este prezentă rareori în viața lor, că probabil este vorba despre un sistem de atașament activat și nicidecum de iubire. Iubirea autentică, în sens evoluționist, înseamnă liniște, lipsa stresului mental și a anxietății.

Din tabelul de mai jos se poate vedea cel mai bine care sunt diferențele cognitive și comportamentale între o persoană cu un stil de atașament de tip anxios și una cu un stil de atașament evitant:

Persoana cu un stil de atașament de tip anxios

Persoana cu un stil de atașament de tip evitant

Își dorește apropiere și intimitate Dorește să păstreze o oarecare distanță emoțională și/sau fizică
Este foarte sensibilă la orice semn de respingere (sistem de atașament vigilent) Transmite mesaje contradictorii care deseori pot să fie interpretate ca un semn de respingere
Se simte în dificultate atunci când trebuie să spună în mod direct care sunt lucrurile de care are nevoie și care sunt cele care o deranjează (comunicare ineficientă) și recurge în schimb la un comportament de protest (ex: refuză să vorbească, se închide în sine, plânge, face o scenă de gelozie, etc) Nu se pricepe să interpreteze indiciile partenerei (verbale și nonverbale) și nu consideră că este responsabilitatea sa să facă acest lucru
Are nevoie de asigurări și de iubire Sunt înclinați să își liniștească partenerii doar pentru a rămâne la o distanță confortabilă, aceasta fiind și o modalitate de a dezactiva propriul lor sistem de atașament
Are nevoie să știe cu precizie care este statutul partenerului în cadrul relației Preferă ca lucrurile să rămână neclare. Chiar dacă relația este una foarte serioasă, unele lucruri rămân cu semn de întrebare.

Pentru mine a fost o adevărată plăcere să citesc această carte, în rândurile de mai sus eu am redat numai câteva aspecte despre care se discută în ea. Așa de mult mi-a plăcut încât am făcut-o cadou prietenelor mele și exemplarul meu are majoritatea paginilor pline de urme de creion pentru că am simțit nevoia să subliniez multe rânduri, să desenez semne de exclamație care să îmi atragă atenția anumite pasaje, iar acolo unde am găsit lucruri amuzante am desenat câte un smiley face.

Sper că v-am făcut curioși/curioase și dacă vă pot ajuta să înțelegeți mai bine unele aspecte prezentate, vă aștept cu întrebări. Până atunci vă doresc multă sănătate și zile binevucântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

 

BIBLIOGRAFIE

Ainsworth, M. S., & Bowlby, J. (1991). An ethological approach to personality development. American psychologist46(4), 333.

Bowlby, J. (2005). A secure base: Clinical applications of attachment theory(Vol. 393). Taylor & Francis.

Carnelley, K. B., Pietromonaco, P. R., & Jaffe, K. (1996). Attachment, caregiving, and relationship functioning in couples: Effects of self and partner.Personal Relationships3(3), 257-278.

Hirshberg, L. M. & Svejda, M. (1990). When infants look to their parents: I. Infants’ social referencing of mothers compared to fathers. Child Development,61(4), 1175-1186.

Levine A. & Heller R.S. (2015) Stilurile de atașament. O nouă teorie a atașamentului. Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Recomandări de lectură and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s