Depresia mamei, inamicul silentios si invizibil

Când eram copil am ascultat de sute de ori o poveste pe o placă de pick-up și v-o recomand să o ascultați împreună cu copiii dvs sau când sunteți singuri – se numește Povestea Califului Barză. Nu vă spun povestea, chiar vă invit să o ascultați pentru că e tare frumoasă și sunt sigură că pentru mulți zgomotul acela al acului pe vinil vă aduce multe amintiri frumoase. Ce vreau să spun este următorul lucru: în poveste personajele trebuie să țină minte un cuvânt foarte important pentru că el îi va ajuta să scape de o vrajă.

Cuvintele sunt foarte importante, mai ales cuvintele care ne ajută să vedem realitatea. Depresia este un cuvânt ca oricare altul, dar pentru foarte multe mame, odată pronunțat, el va aduce mult ajutor și o percepție mai bună a tabloului realității. Mamele care sunt deprimate în mod moderat nu realizează cât de tare li s-a stins bucuria sau satisfacția legată de propria lor viață, ele nu percep cât de mult se luptă cu negativitatea, iritabilitatea și tristețea și nici nu văd cât de tare s-au izolat de ceilalți și s-au retras în sine. Asta deoarece depresia vine așa de încet încât nici măcar nu își dau seama ce grea e viața lor. Și apoi vine șocul într-o zi când încep să își imagineze propria moarte sau orice altă formă de scăpare din această viață… La fel ca în povestea despre care v-am spus. Au uitat cuvântul, nici măcar nu l-au băgat în seamă și acum au nevoie disperată de el ca să le arate realitatea. 

Depresia vine încet în viața noastră, dar e puternică și ne afectează pe noi ca persoane și modul de a gândi. Ne fură abilitatea de a vedea oportunitățile, de a vedea opțiunile sau de a ne focaliza pe ceilalți, ea ne fură vitalitatea și tot ceea ce înseamnă funcționarea noastră, tot ceea ce însemnăm noi. Mamele se trezesc dimineața, se aranjează, au responsabilități și așa își trezesc copiii pentru a merge la școală, apoi merg la muncă, dar ele parcă nu sunt deloc acolo. Nu sunt prezente nici când au grijă de copil, nici când muncesc, când au grijă de ele, când sunt cu soții lor. În mintea lor e mereu o luptă între gândurile care le spun ce nu sunt ele, ce nu au reușit să facă, ce ar fi putut să fie dacă ar fi făcut alte alegeri… Aceasta este depresia și dacă ea este destul de severă, atunci mama își pierde dorința sau capacitatea de a funcționa cu totul.

Conform DSM V, criteriile de diagnostic pentru depresie includ simptome cum ar fi:

  • o dispoziție depresivă sau piederea interesului ori a plăcerii pentru activitățile cotidiene pentru o perioadă de mai mult de 2 săptămâni
  • funcționarea socială, educațională și/sau ocupațională este afectată
  • simptome specifice cum ar fi :
  1. dispoziție depresivă sau iritabilitate aproape întreaga zi, aproape în fiecare zi, fie că ea este raportată de persoana în cauză (se simte tristă sau golită de sentimente), sau cum este observată de ceilalți (ex: pare înlăcrimată, tristă)
  2. interes sau plăcere scăzută pentru cele mai multe activități, cea mai mare parte a zilei
  3. pierdere semnificativă în greutate (5%) sau schimbări ale apetitului alimentar
  4. schimbări ale somnului (insomnie sau hipersomnie)
  5. schimbări în comportament (agitație sau lentoare)
  6. oboseală sau pierderea energiei
  7. vină irațională sau sentimentul excesiv că nu valorează nimic
  8. abilitatea scăzută de concentrare sau de a gândi, dificultăți în luarea deciziilor
  9. gânduri recurente de suicid sau de moarte, ori chiar există un plan de a-și lua viața.

 ATENȚIE! Am scris aceste simptome ca să ajute cititorii să își facă o idee generală despre ce înseamnă depresia, nicidecum pentru a-și pune singuri un diagnostic! 

Revenind la discuția de mai sus, aș vrea să scriu puțin despre un lucru foarte puțin discutat chiar și de unii specialiși – depresia funcțională. Am foarte mult de-a face cu mame care manifestă depresie funcțională. Ele nu îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru depresia clinică, însă simptomatologia lor se apropie foarte mult de aceasta. Sunt acele mame care își împlinesc activitățile față de copil, de familie, dar pe sine se neglijează cel mai mult, sentimentul de gol interior, de vină și de neputință le caracterizează cel mai bine forul interior. În sinea lor sunt triste, și-au pierdut interesul și pasiunea pentru cele mai multe activități, dar fac efortul ca de dragul copilului și al familiei să funcționeze. În fața celorlalți par mamele perfecte, copiii lor le iubesc și soții ori familia se declară mulțumite de ele, dar adesea cu toții se bucură de o carcasă goală.

Depresia funcțională este un sindrom sau un set de comportamente care le permite mamelor în cauză să se ascundă sau să se detașeze de suferința emoțională. Asta nu înseamnă că durerea nu este acolo, ci doar că ea nu mai are nici un efect vizibil. Sunt acele mame care fac totul cât de bine pot, tot timpul, în fiecare zi, cele care își depășesc limitele sau care se luptă să își depășească limitele. Ele îi pun pe alții înaintea lor și cred că dacă se concentrează pe sine, atunci sunt niste egoiste. Aceste mame ignoră amintirile dureroase, evită să dezvăluie prea multe despre ele, își pun o mască fericită pe față în fiecare dimineață până ajung chiar și ele să creadă că asta este realitatea. Sunt admirate de ceilalți și există chiar oameni care le invidiază pentru „viața lor perfectă” iar ele investesc mult în menținerea acestei imagini. Și totuși, golul interior este prezent… Nici măcar cele mai bune prietene ale lor nu știu ce se află în mintea lor (vă invit să citiți un  articol foarte bun pe această temă).

Dacă aceste lucruri despre care am vorbit vă sună cunoscute, aș vrea să țineți minte câteva aspecte foarte importante:

  1. există ajutor de specialitate. Psihoterapia a evoluat foarte mult, există acum psihoterapia cognitiv-comportamentală ce are un protocol foarte bine realizat specific pentru depresie și este demonstrat că acesta ajută persoanele să își revină complet și rata recăderilor este foarte mică.
  2. nu este o rușine să ai depresie. Nu există om din această lume care să nu aibă o frică, o fobie, o tristețe, un regret, o vină, o emoție puternică și care îi afectează într-o măsură mai mică sau mai mare viața. Dacă aveți o depresie nu înseamnă că sunteți nebună și mai ales că asta durează toată viața. Așa cum am spus, există tratament și de ceea ce simțiți și gândiți poate să știe numai psihoterapeutul dvs și e datoria sa de căpătâi să păstreze confidențialitatea a ceea ce discutați în cabinet.
  3. depresia nu se vede. Nu așteptați ca cineva să vină să vă ia de mânecă într-un colț și să vă spună că aveți depresie. Am spus despre Povestea Califului Barză deoarece la fel ca și în cazul dvs, menționarea cuvântului magic vă ajută să vedeți realitatea – aveți o depresie. Vă invit să cițiți acest articol unde mai multe mame americane au trimis poze cu ele și copiii lor. Aceste mame au toate în comun faptul că sunt deprimate și după cum vedeți și dvs, nu se vede. Dacă vă așteptați să vă încadrați într-un prototip al unei persoane deprimate ca să conștientizați starea dvs, vă înselați pentru că așa cum am spus mai sus, când avem o depresie există în cele mai multe situații tendința de a o masca printr-o viață plină și o figură veselă.
  4. depresia nu trece cu vitamine sau suplimente alimentare. Asist de multe ori la discuții între mame în care una dintre ele își deschide sufletul către celelalte și spune ce simte și soluțiile care i se oferă sunt vitaminele. Depresia are niște factori psihologici specifici care o determină și psihoterapia sau medicația antidepresivă o rezolvă. Și eu sunt o adeptă a ceea ce e natural și sănătos, recomand din inimă alimentația cât mai sănătoasă și suplimentele alimentare naturale, dar ele nu rezolvă o vină, tendințele suicidare, sentimentul de neputință, lipsa chefului de viață, etc.
  5. copilul nu vă vindecă o stare depresivă. Numeroase mămici spun că se simt rău, dar rezistă pentru copil și pentru familie. Sacrificiul acesta este funcțional pe termen scurt pentru că în realitate lucrurile stau prost. Copilul vine la pachet cu o mulțime de provocări și la fiecare moment de stres indus pe fondul acestor provocări starea emoțională a mamei fluctuează. Copilul are o zi bună, mama are o zi bună. Copilul are o zi proastă, mama are o zi și mai proastă. Când copilul este mic provocările maternității se pot întâmpina mai ușor, dar când aveți un copil aflat la vârsta adolescenței atunci e dificil cu adevărat pentru că dacă nu ați reușit să faceți un management eficient al propriilor emoții disfuncționale, acum e aproape imposibil. De asemenea, multe mame dezvoltă pe un fond depresiv sau anxios un atașament nesănătos cu copiii lor – știți acele soacre pe care le urăsc nurorile pentru că sunt prea atașate de copiii lor, care deși au copiii adulți acum încă se poartă cu ei ca și când ar fi de vârstă școlară? Se prea poate să aveți acolo de-a face cu o mamă ce a crezut într-o vreme că dacă are un copil atunci toate tristețile, grijile și fricile sale s-au rezolvat și asta pentru că mama a considerat și încă mai crede că atâta vreme cât copilului său e cu ea, ei îi este bine. Ca mame e de dorit să învățăm să funcționăm independent de copiii noștri – mă refer să nu așteptăm de la ei să ne dea doza de fericire zilnică pentru că ei sunt persoane care trebuie să funcționeze independent de noi în această lume și când e vremea ca ei să se desprindă de noi și să zboare liberi în viață, noi ne agățăm de ei ca de niște colace de salvare.
  6. nu sunteți singură. Știți ce au în comun Adele, Brooke Shields și Gwyneth Paltrow? Toate au suferit de depresie postnatală. Așadar depresia nu fuge în fața banilor, a faimei, frumuseții, ea poate afecta orice femeie și din păcate poate afecta și tații. Dacă despre depresia mamei se vorbește, despre cea a tatălui nu se discută niciodată. În România nu avem o statistică cu privire la prevalența depresiei în rândul mamelor, dar datele din Statele Unite și alte țări din Europa susțin că prevalența sa este cuprinsă undeva între 10-15%. Sunt studii care spun că 1 femeie din 7 este afectată de depresie, altele că 1 din 5 ar suferi de o astfel de tulburare (Segre et al., 2007).
  7. dacă nu se iau măsuri, sunt afectați în egală măsură copiii și soțul. Copiii părinților deprimați sunt supuși unui risc crescut de dezvoltare a psihopatologiei, există șanse de 5 ori mai mari ca ei să dezvolte tulburări de comportament, răspund mai greu la stimulii sociali, sunt mai puțin activi, au mai multe emoții negative, sunt iritabili și hipersensibili (Weissman et al., 2016). Depresia mamei influențează tipul de atașament al copilului față de ea (copilul dezvoltă un atașament insecurizant) (Downey și Coyne, 1990). Performanțe cognitive sunt mai slabe la copiii mamelor deprimate decât ceilalți la ceilalți copii copii (la 18 luni/4-5 ani) (Grace, Evindar și Stewart, 2003).
  8. simptomele de care trebuie să țineți cont sunt următoarele: tristețe sau iritabilitate persistente, uneori chiar plângeți mult, aveți un sentiment puternic de vină, lipsă de valoare sau de lipsă de speranță, sunteți foarte obosite și somnul vă este puternic afectat, prezentați schimbări ale apetitului alimentar (mâncați mult sau mai deloc), aveți probleme de concentrare, aveți o stare generală de apatie (vă lipsește cheful de viață). După ce nașteți sau înainte de naștere este des întâlnit să observați unele modificări psihice și ele să aibă de-a face cu bebelușul (de exemplu multe mame au somnul afectat din cauza copilului sau a sarcinii, dar dacă gândurile nu vă lasă să dormiți sau vreți să dormiți ca să uitați de tot, atunci avem de-a face cu o depresie).

Închei acest articol cu o veste bună pentru mamele din Cluj-Napoca – la Clinica ProVita a început un program de evaluare și consiliere al mamelor în perioada perinatală (însărcinate sau care au născut în ultimele 12 luni), așa că orice femeie care se află într-o astfel de situație este primită cu drag să vorbească cu un psiholog specializat pe problemele emoționale tipice acestei perioade de viață. Prima întâlnire este una de evaluare și este complet gratuită, iar următoarele sunt cu plată, dar mult reduse. Aflați mai multe detalii sunând la numerele de telefon trecute pe site-ul clinicii (aici ).

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

Logo_ProVita_FaraSlogan_color_TransparentBackgound-2

Strada Teodor Mihali nr. 38-40 (zona FSEGA) Cluj-Napoca

Telefon 0264.431.891/0748.127.021

e-mail (pentru consiliere online): lavinia.stupariu@gmail.com

www.clinicaprovita.ro

 

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

American Psychiatric Association. (2013). DSM 5. American Psychiatric Association.

Downey, G., & Coyne, J. C. (1990). Children of depressed parents: an integrative review. Psychological bulletin, 108(1), 50.

Grace, S. L., Evindar, A., & Stewart, D. E. (2003). The effect of postpartum depression on child cognitive development and behavior: a review and critical analysis of the literature. Archives of Women’s Mental Health, 6(4), 263-274.

Segre, L. S., O’Hara, M. W., Arndt, S., & Stuart, S. (2007). The prevalence of postpartum depression. Social psychiatry and psychiatric epidemiology, 42(4), 316-321.

Weissman, M. M., Wickramaratne, P., Gameroff, M. J., Warner, V., Pilowsky, D., Kohad, R. G., … & Talati, A. (2016). Offspring of Depressed Parents: 30 Years Later. American Journal of Psychiatry.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. Anul trecut am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj voi iniția din luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Depresia postnatala and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s