Adevărul despre Moș Crăciun

Mă aștept ca unii părinți să nu ma îndrăgească pentru ceea ce urmează să scriu în rândurile de mai jos, dar cine îmi citește articolele, știe că pun mai mult preț pe adevăr și rolul său în sănătatea mentală decât pe mituri, oricât ar părea ele a fi de frumoase.

O să încep, dacă îmi permiteți, cu o scurtă relatare despre diferențele dintre copilăria noastră și copilăria picilor noștri. Dacă sunteți născuți cu ceva vreme înainte de Revoluția din 1989, vă mai aduceți aminte că puțini dintre noi auzeam de Moș Crăciun. La noi venea Moș Gerilă (o invenție comunistă despuiată total de orice sens și semnificație religioasă). El venea la o dată stabilită de profesorii noștri, nu avea nimic de-a face cu Ajunul Crăciunului și cel mai frumos cadou pe care îl primeam de la el era un pachețel pus într-o pungă neagră de plastic (părinții îi spuneau „pungă de 1 leu”) și acolo găseam portocale, banane, o pereche de ciorapi groși și dacă aveam mai mult noroc decât acela de a primi portocale și banane, mai găseam și o carte. Așa au crescut câteva generații de copii și raportat la copiii generațiilor actuale, noi putem spune cu mâna pe inimă că deși nu am avut multe lucruri din punct de vedere material, avem niște amintiri fabuloase despre copilăria noastră.

Acum avem de-a face cu o adevărată punere în scenă a unui personaj numit Moș Crăciun  și nici el nu are prea multe sensuri și semnificații religioase, ci mai degrabă comerciale. Dar el este prezent peste tot prin imagini, clipuri, reclame, melodii, colinde, etc. Copiii sunt învățați de mici să îi scrie scrisori, să le pună în geam sau mai știu eu în ce loc din casă, s-au adoptat toate practicile americane cu privire la Moș Crăciun. Filmele cu el pot să fie văzute nu numai în preajma Crăciunului, ci chiar și în lunile de vară. Se vorbește de o magie a Crăciunului, iar  copiii sunt îndemnați prin orice mijloace să creadă în acest Moș și să se comporte ca atare altfel nu avem un Crăciun…

Ca psiholog ce am lucrat mult și mai lucrez și acum cu copiii, de-a lungul timpului mi-am dat seama că noi ne supunem copiii unui distres emoțional intens pe măsura angajamentului cognitiv în acest personaj. Cu cât îi facem pe cei mici mai mult să creadă în Moș, cu atât este mai mare dezamăgirea lor atunci când află adevărul. Am să punctez în rândurile de mai jos căteva probleme legate de prezența Moșului în viața copiilor noștri și ca părinți vă îndemn în măsura responsabilității și a dragostei de care dați dovadă, să luați cea mai bună decizie pentru copiii dvs.

  • Moșul face parte din copilărie – când suntem mici avem, cu adevărat, o gândire care este înclinată spre fantezie și evadare din real. Este modul copiilor de a-și construi reprezentări despre lumea reală și nu este nimic în neregulă dacă păstrăm niște limite sănătoase. Este parte a culturii noastre să credem când suntem mici că există zâne, vrăjitoare, zmei, balauri, spiriduși, etc. Dar toți copiii învață că aceste personaje apar numai în povești, că nu există nici o șansă ca ei să întâlnească vreodată o zână și că prinții și prințesele de astăzi arată la fel ca noi ceilalți, că nu poartă rochii cu crinolină, nu au părul lung până la călcâie și nici nu umblă cu calești trase de cai cu aripi. Însă când vine vorba despre Moș Crăciun se pune în scenă o întreagă regie despre acest personaj, se scriu scrisori, se fac serbări, apare câte un personaj îmbrăcat într-un costum roșu și el vine peste tot (la grădiniță, la școală, la biserică sau mai nou, acasă). Cunosc copii care au experiențiat un puternic distres pentru că ei nu au un șemineu sau o sobă acasă pe unde să coboare Moșul la ei acasă. Și urmează alte povești ale părinților menite să liniștească pe cel mic…
  • Așa pot copiii să se bucure mai mult de Crăciun – această sărbătoare a Crăciunului se referă la Nașterea Domnului Iisus Hristos. Dacă le explicăm copiilor noștri faptul că noi acum serbăm nașterea unui bebeluș, vor fi la fel de încântați pentru că în mare parte ei se bucură de prezența bebelușilor.
  • Dacă nu ești cuminte, nu vine Moșul – am auzit de nenumărate ori această replică și pe mine m-a deranjat mult pentru că ea exprimă șantaj emoțional în cea mai pură stare. Dacă tot credem în acest personaj, atunci este important ca cei mici să învețe că el vine la toți copiii, că îi iubește pe toți în egală măsură și că se bucură mult când copiii sunt cuminți. De asemenea, explicați-i copilului foarte clar ce înseamnă „a fi cuminte”. Dacă cel mic își consumă energia alergând prin casă în Ajun, când adulții au o mulțime de pregătiri de făcut și se simt presați de timp, atunci vă anunț că acest șantaj este intimidant pentru copil și nu îl ajută deloc să se accepte necondiționat. Ca părinți responsabili și maturi ne dorim cel mai mult să avem un copil ce se acceptă necondiționat, acest fapt este o componentă valoroasă a sănătății mentale. Vedeți bine și dvs în interacțiunile zilnice cum se comportă oamenii care au o părere proastă despre sine. Nu vrem ca și copilul nostru să trăiască aceleași experiențe sau altele mai neplăcute.
  • Dacă nu există Moșul, atunci ce fel de copilărie este aceea? Dacă îmi permiteți, am să vă spun din experiența mea personală că se poate trăi foarte bine și fără Moș Crăciun, sau cel puțin fără miturile care vin odată cu el. Am două nepoate de la sora mea, îmi iubesc enorm de mult nepoții, dar în educația acestora două m-am implicat mai mult pentru că așa s-a nimerit. Niciodată nu le-am spus că există Moș Crăciun. De la bun început le-am explicat ce înseamnă Crăciunul, de ce împodobim bradul, care este legenda lui Moș Crăciun și mai ales de ce primesc oamenii cadouri cu această ocazie. S-au bucurat mereu de fiecare dar, au trăit și ele surpriza cadourilor ascunse sub brad, au primit cadouri la fel ca orice copil și după posibilități, dar fără a le minți vreodată. Mereu m-am gândit la ele că sunt așa de inocente și au așa de mare încredere în noi, că noi le învățăm ce înseamnă valorile pozitive ale acestei lumi și tocmai noi să le dezamăgim…? Așa am ales să le spun și eu și sora mea adevărul de la început. De ce să mint copilul când e mic și apoi să își dea seama că totul a fost o minciună? Câtă încredere mai poate avea în mine pe urmă? E adevărat că nu rămân copiii traumatizați  de nivel clinic pentru că au aflat că părinții și cei mari i-au mințit în legătură cu Moș Crăciun, dar încrederea lor în noi se zdruncină puternic. Apoi avem de la ei pretenția să ne spună mereu adevărul și să nu ne ascundă nimic și noi…

Zilele trecute a apărut un articol în revista Lancet pe tema minciunilor despre Moș Crăciun și autorii articolului sunt psihologi cu experiență care îi sfătuiesc pe părinți să spună copiilor lor adevărul. Mă alătur cu toată convingerea acestor psihologi. Aceștia susțin că „dacă părinții sunt în stare să mintă despre ceva așa de special și de magic, atunci mai pot fi ei surse credibile de înțelepciune și adevăr” pentru copiii lor? Una dintre autoare afirmă că „mitul desre Moș Crăciun este o minciună așa de evoluată și de lungă durată a părinților la adresa copiilor încât dacă avem o relație vulnerabilă între cele două părți, acest fapt poate să fie picătura ce umple paharul. Dacă părinții pot să mintă cu așa de mare convingere și pentru o perioadă așa de îndelungată, oare despre ce altceva mai mint? Poențialul de a-i vătăma emoțional pe copii cu aceste minciuni există”.

Autorul principal al articolului spune că trebuie pusă sub semnul întrebării și moralitatea legată de minciuna despre Moș Crăciun. Mai precis, acesta susține că „toți copiii vor afla până la urmă că au fost mințiți ani la rând și acest fapt îi determină să se întrebe dacă nu cumva au fost mințiți și despre alte lucruri importante”.

Cei doi psihologi conchid că este posibil ca noi, adulții, să ne angajăm în acest mit legat de Moș Crăciun nu neapărat pentru copiii noștri, cât pentru noi înșine. Mai precis, în condițiile în care viețile noastre sunt marcate de tot felul de stresori, atunci apare necesitatea de a crea ceva mai bun, ceva în care să credem, care să ne dea speranțe pentru un viitor mai bun sau chiar să ne retrăim astfel copilăria.

Crăciunul este o perioadă foarte frumoasă a anului. Ea poartă cu sine imagini minunate (bradul frumos, casa împodobită, zăpada albă, etc), sunete deosebite (clinchete de clopoței, colide), mirosuri (cine nu simte miros de cozonac atunci când se gândește la Crăciun?). Acesta este un timp minunat, în care ne bucurăm de bogăția aceasta de stimuli, de daruri făcute și primite, de dragostea celorlalți și de apropierea noastră de ei și așa simțim că viața este mai frumoasă pentru o perioadă. Dar oare conștientizarea faptului că noi în mod deliberat și sistematic ne înșelăm copiii, face această perioadă mai frumoasă? Auzim adesea expresii ale unora „lasă-i pe cei mici să se bucure”, „nu le strica farmecul Sărbătorilor” sau „lasă-i să își trăiască și ei copilăria”, etc. Cine a venit oare cu decizia asta că dacă ei cred într-un nonsens atunci acesta face parte în mod vital din viața lor? Nimeni nu neagă faptul că este minunat ca cei mici să se bucure de o lume magică, dar asta nu înseamnă că trebuie ca adulții să exprime un șir lung de minciuni. Până la urmă copiii îl îndrăgesc pe Harry Potter, dar asta nu înseamnă că trebuie să și creadă că bufnițele aduc corespondența, nu? Deci până la urmă ne putem bucura de Crăciun și fără să credem într-o suspensie anuală a spațiului și timpului pentru a permite unui individ extrem de generos și deosebit de activ să facă un tur al lumii. Dacă este lipsit de morală să profităm de credulitatea copiilor, atunci trebuie să admitem că și o astfel de poveste fantastică este pur și simplu aberantă.

Ca părinți noi suntem modele de comportament și de aceea este important să le spunem cât de des posibil adevărul. Nu militez acum pentru un adevăr brut, lipsit de orice empatie pentru cel care îl aude, dar dacă dorim ca odraslele noastre să fie chiar mai buni decât am fost sau suntem noi, atunci să încercăm să le imprimăm niște modele corecte. Nu vă temeți că cei mici nu vor înțelege, adesea avem tendința să le subestimăm inteligența și nimic nu îi face mai fericiți decât atunci când sunt tratați cu seriozitate și încredere. Nu le place să îi privim ca pe niște pitici prostuți. Gândiți-vă pentru o clipă la următoarea analogie – cum ar fi ca soțul/soția dvs să vă înșele și să facă acest lucru de multă vreme, iar când aflați și începeți să cereți explicații să vi se spună că totul face parte din căsătorie, că nu a vrut să vă alunge bucuria pe care o aveați și nici ideile despre relația dvs. E același lucru pentru că într-o familie un membru este totul pentru ceilalți și când apare minciuna această legătură se rupe, uneori chiar iremediabil. Așa că provocarea mea pentru dvs este aceea de a spune adevărul.

Multă sănătate și zile binecuvântate,

Lavinia Stupariu, psiholog clinician

 

 

 

 

 

REFERINȚE

Boyle, C., & McKay, K. (2016). A wonderful lie. The Lancet Psychiatry, 3(12), 1110-1111.

Maillat, D., & Oswald, S. (2009). Defining manipulative discourse: The pragmatics of cognitive illusions. International Review of Pragmatics, 1(2), 348-370.

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Mămici și pici fericiți and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s