Cea mai buna bona pentru copilul meu

Sunt înscrisă în multe grupuri de mame și la cabinet am avut până de curând de-a face cu familii care se confruntă cu problema legată de îngrijirea adecvată a copilului lor, iar una dintre problemele abordate a fost inclusiv aceea de a încredința copilul unei persoane serioase câtă vreme părinții sunt plecați de acasă pentru că lucrează sau pentru că pur și simplu au nevoie de timp liber cu alți adulți. În acest articol vreau să abordez o temă extrem de importantă pentru unii părinți – ce bonă este cea mai potrivită pentru copiii lor?

În cultura noastră încă mai funcționează într-o oarecare măsură obiceiul de a cere ajutorul unei persoane de încredere din familie pentru îngrijirea copilului. Așa unii bunici sau unele mătuși ajung să îi ajute pe părinți să își crească copiii. Dar o astfel de practică nu este valabilă în toate cazurile și atunci părinții ajung să ceară ajutor de la persoane din afara familiei. Aici încep toate problemele pentru că în multe situații pe care le-a întâlnit fie părinții nu sunt mulțumiți de serviciile bonei, fie nemulțumirea îi aparține bonei. 

Pentru că de ceva vreme mă aflu în Anglia și am început să mă familiarizez oarecum cu această cultură, permiteți-mi să vă sugerez câteva sfaturi pe care le putem aplica pentru a avea și noi bone potrivite pentru copiii noștri. Englezii au dus această ocupație la un nivel de specializare la care noi numai visăm, așa că dacă ei s-au confruntat cu toate încercările și erorile, hai să profităm de experiența lor!

În primul rând, haideți să vedem de câte categorii sunt bonele (folosesc termenul generic de bonă, dar după cum veți vedea în rândurile de mai jos, există mai multe denumiri și fiecare tip de bonă are roluri distincte, un anumit nivel de experiență și este plătită în funcție de acestea):

  1. au pair poate să devină orice persoană căreia îi plac copiii și are o experiență limitată cu ei (maxim un an de muncă în acest domeniu). De multe ori au pair se angajează persoanele care nu cunosc cultura și limba locului (cum sunt bonele ce vin în țara noastră din Filipine sau din alte zone ale țării). Ele nu lucrează mai mult de 30 de ore/săptămână și sunt considerate a face parte din familia care le primește. O astfel de bonă primește cazare, masă și un salariu în funcție de experiența sa (în Anglia din ce am văzut salariul unui au-pair este de maxim 200 de lire/săptămână). Un au-pair călătorește cu familia și toate cheltuielile îi sunt acoperite, poate să lucreze pentru o familie pentru câteva luni (cum sunt lunile de vară) sau pentru un an. Niciodată un au-pair nu lucrează singur mai multe ore pe zi, de regulă îngrijirea copilului se face împreună cu unul dintre părinți tocmai pentru că nu are experiența necesară pentru a rămâne singur cu copilul!
  2. bonă junior este o persoană care a lucrat în trecut ca au pair sau care are experiență limitată cu copiii (maxim 1 an sau 3). Și această persoană poate să locuiască împreună cu familia, i se oferă cazare și masă, dar poate opta și pentru a fi externă (are cazare și masa separate și plătește pentru ele). Având în vedere că aceste persoane au experiență cu copiii, ele pot să îngrijiească temporar singure un copil, dar nu pentru o zi întreagă. De regulă serviciile pe care le oferă sunt de ajutorare a mamei și pentru câteva ore pe zi poate să stea singură cu copilul (cum ar fi când îl duce/aduce de la grădiniță/școală). O bonă junior poate să lucreze până la 40 de ore/săptămână și plata se face de obicei în funcție de acest lucru, dar și de experiența și serviciile pe care le oferă.
  3. babysitter este cel mai cunoscut termen de la noi din țară și de fiecare dată este folosit greșit pentru că un babysitter este acea persoană care are grijă de copil pentru o perioadă foarte limitată de timp. De exemplu, dacă părinții folosesc serviciile unei bone pentru o zi de la ora 7 dimineață la ora 7 seara, dar mai au nevoie de bonă să stea cu copiii câtă vreme ei ies cu colegii să socializeze, această perioadă se numește babysitting și se plătește separat. Babysitting poate face în principiu oricine, în România regulile sunt foarte laxe, babysitter poate să fie și o adolescentă cu ceva experiență în îngrijirea copiilor, dar în Anglia lucrurile sunt ceva mai diferite. Pentru babysitting plata se face pe numărul de ore lucrate și nu este deloc ieftin un astfel de serviciu, mai ales dacă persoana angajată este specializată și are experiență.
  4. bonă internă este acea persoană care lucrează în casa unde locuiesc părinții și copiii pe care îi îngrijește și programul său poate varia foarte mult. Există bone care lucrează mai mult de 40 de ore/săptămână și se pot extinde responsabilitățile bonei până la 25 de ore/7 zile/săptămână cu o săptămână de pauză sau un weekend de pauză. Programul este respectat de părinți în cea mai mare parte (depinde acum și de contractul făcut cu părinții și de cât de asertivă este bona ca să nu ajungă să fie exploatată). De regulă bona are cazarea oferită de părinți (o cameră separată sau pe care o împarte cu copiii și o baie ce poate să fie și ea separată sau împărțită cu copiii). Rareori am văzut situații ca bona să împartă baia cu ceilalți membri ai familiei. În casele mari i se oferă bonei un etaj întreg unde poate locui și poate cuprinde și o bucătărie mai mare sau mai mică, dar regula de bază este să aibă parte de confort și curățenie. Masa i se oferă bonei gratuit – la început de săptămână spune ce ar avea nevoie de mâncare în cazul în care are o dietă anume și i se cumpără acele alimente sau bona poate să mănânce din ce gătește mama pentru întreaga familie. Sunt situații în care bona gătește pentru toată familia sau, pentru familiile ce își permit, au un bucătar special angajat să gătească pentru familie. Uneori familiile modeste plătesc serviciile unei bone și îi cer ca atâta vreme cât copiii sunt la școală/grădiniță să se ocupe de menajul casei. Nu este o regulă generală, depinde de contractul stabilit cu părinții, dar serviciile bonei includ de cele mai multe ori ceea ce se numește nursery duties – adică toată îngrijrea și menajul pentru copii cum ar fi să le pună rufele la spălat, să le spele vasele, să strângă masa, să le strângă jucăriile, să le facă curat în cameră, etc. Revin cu precizarea că aceste servicii se referă strict la copii, așa că ar fi de dorit ca părinții să nu includă și nursery duties pentru ei deoarece aia se numește menaj pentru familie. O bonă internă este plătită destul de bine, există chiar familii foarte bogate care pun mult preț pe grija copiiilor lor și plătesc cele mai bune bone cu sume ce pot merge până la 1.500 de lire/săptămână (am văzut astfel de cazuri pentru familiile din țările arabe sau Rusia ori cei mai bogați dintre englezi).
  5. bonă externă are aceleași atribuții ca și bona internă, diferența este că nu locuiește cu familia, ci are casa ei. Ca să îi fie mai simplu locuiește în zona unde locuiește și familia pentru care lucrează, dar sunt și bone care locuiesc departe de familie și fac naveta zilnic. Pentru că familia nu plătește cheltuielile legate de cazarea și masa bonei, salariul său în acest caz este mai mare, dar ca regulă generală nu am văzut cazuri de bone externe care să lucreze mai mult de 12 ore/zi.
  6. guvernanta este o categorie aparte de persoană care ajută părinții să își crească copiii. Exista o vreme când și la noi în țară erau guvernante și ele au funcționat după regulile din Anglia sau Franța. Nu poate să fie guvernantă o persoană fără experiență sau una care nu are calificare într-un domeniu relaționat cu psihologia/pedagogia. Acestea sunt plătite mai mult decât o bonă internă și locuiesc la fel ca și acestea cu familia pentru care lucrează. Se angajează o guvernantă pentru copiii care merg la grădiniță/școală (cea mai mică vârstă pe care am văzut-o este pentru o fetiță de 5 ani) și guvernantei i se cere să fie un model pentru copii, să îi educe cu adevărat, să îi ajute la teme, să învețe pentru examene, să îi învețe bunele maniere și funcționarea adecvată în societate, să facă împreună cu copiii activități care îi ajută să se dezvolte din toate punctele de vedere, să fie mentor pentru ei. Guvernantele nu fac nursery duties (din ce am observat), dar dacă doresc și știu, pot să îi învețe pe copii să gătească sau să ajute în casă (de exemplu prinții William și Harry au învățat să gătească de la guvernanta lor și o dată pe an gătesc pentru întreaga familie cu prilejul unei cine restrânse pentru familia regală la care evident că ia parte și Regina).
  7. childminder este un serviciu foarte interesant și cred că și părinții din țara noastră îl pot face. Mai precis, o mamă care are un copil mic și experiență anterioară ca bonă ori o calificare în domeniul educațional poate să aibă grijă la domiciliul său de propriul copil și de alți copii ai altor familii. Se merge aici pe principiul -unde crește unul, mai poate crește și un altul. Un childminder este de folos părinților care locuiesc în zonele rezidențiale și în care sunt puține grădinițe/creșe, dar deosebirea este că dacă la grădi/creșă nu poți duce copilul bolnavior (când are o răceală, de exemplu), la childminder îl poți duce și i se dă tratamentul de care are nevoie și astfel părinții pot să meargă liniștiți la lucru. Sunt un fel de creșe mici (o astfel de mamă nu poate avea grijă de prea mulți copii singură și poate angaja un ajutor la nevoie) și ele funcționează pe durata întregului an, indieferent de vacanțele școlare. Iar când mama care conduce creșa aceasta dorește să își ia concediu, ea anunță cu multă vreme înainte familiile.

Acum, revenind puțin la situația din țara noastră, dacă sunteți părinte și căutați pe cineva care să vă ajute să creșteți copiii, aveți mare grijă ce anume cereți. Aveți nevoie de o bonă internă, de una externă, de o persoană care are experiență sau nu. Specificați foarte clar acest lucru când puneți un astfel de anunț. Mai mult, în Anglia nu te poti angaja ca bonă (termenul este generic) de nici un fel dacă nu ai făcut un curs de prim ajutor (ce se repetă o dată la 2-3 ani) și dacă nu ai un cazier curat. Aici există pentru bone un cazier special care urmărește în detaliu tot trecutul legal al unei persoane, inclusiv al celor cu care ai lucrat sau locuit pentru că este posibil ca unele bone să fi locuit cu un pedofil de care poliția să aibă o evidență și dacă persoana nu este încarcerată, să fie un pericol pentru copiii cu care lucrează bona. La noi nu există din nefericire un astfel de cazier și mi-ar plăcea pentru binele copiilor și al familiilor, inclusiv al bonelor, să avem un astfel de act doveditor. Dar, revin, dacă sunteți părinte nu angajați sub nici o formă o persoană până nu vă dă dovada că a absolvit un curs de prim ajutor pediatric (se poate urma un astfel de curs la un centru de educație prenatală sau de la Crucea Roșie) și dacă nu are un cazier curat.

Mai mult, e nevoie ca bona pe care o angajați să aibă niște referințe solide. Aici se cer cel puțin trei referințe diferite (în scris sau oral) de la diferite familii pentru care a lucrat bona. Apoi familia sau agenția sună la fiecare referință în parte și discută cu ei despre bonă și munca pe care au făcut-o în trecut. Dacă vreți o bonă internă puneți toate întrebările care vă vin în minte că ar fi de interes pentru dvs. Interesați-vă dacă bona știe să respecte intimitatea familiei, dacă este discretă (să nu vă treziți că vă povestește viața de familie), din ce fel de familie provine, ce caracter are (aici veți avea o problemă și vă pot ajuta cei specializați în resurse umane), dacă este sănătoasă (eu aș cere de la un medic specializat în medicina muncii un act doveditor că poate lucra ca bonă -în Anglia nu se cere, dar eu aș face-o), dacă este aptă psihic (nici aici nu se cere, dar pentru liniștea mea aș cere ajutorul unui psihiatru în acest sens).

Probabil că unele mame știu de scandalul legat de Ben Affleck și bona cu care s-a încurcat și prin care astfel a ajuns la divorț. Deci, aveți mare grijă ce bonă angajați pentru că o bonă tânără și frumoasă poate să fie o neșansă pentru familia dvs. Nu vreau să mă opun femeilor tinere și frumoase care doresc să fie bone, le încurajez din inimă să urmeze o astfel de carieră dacă își doresc, dar nu toată lumea are gânduri curate. Dacă sunteți o familie cu venituri bune puteți să vă supuneți și unui risc de a atrage vânătorii de comori, așa că aveți puțină atenție.

De asemenea, puneți pe hârtie toate responsabilitățile pe care le va avea bona și respectați înțelegerea inițială. Stabiliți un salariu cinstit și gândiți-vă că pentru copii faceți acest efort. Dacă aveți îndoieli plasați camere video prin casă, dar în Anglia trebuie să înștiințați bona că le aveți instalate (nu trebuie neapărat să spuneți pe unde). Mai mult, dacă cereți de la bonă să vă respecte intimitatea, faceți la fel și cu ea.

Dacă angajați o fostă educatoare pentru copii spuneți exact ce aveți nevoie să facă, ce doriți să știe copiii după un anumit timp. Unele bone fac chiar jurnale pentru copii în care scriu pe scurt ce a făcut copilul în ziua respectivă și ce au observat în neregulă. Acestea se înmânează părinților și ei sunt informați mereu în legătură cu evoluția copilului.

Dacă sunteți o doamnă ce dorește să aplice pentru un astfel de rol trebuie să știți exact ce vă doriți. În Anglia există o piață foarte bine reglementată în acest sens, se cunosc salariile pe ore și roluri, deci totul este destul de simplu. Fiți discrete cu familia, grija dvs este numai copilul, nu suntem într-o telenovelă să oferim sfaturi în amor vreunei soții neînțelese de soț. Pentru asta există alte persoane care le ajută, nu e treaba dvs și refuzați categoric să jucați acest rol pentru că inevitabil veți ajunge să luați partea în familie și să dați dovadă de amatorism. Dacă sunteți o mămică neînțeleasă mergeți și cereți ajutor de la familie, preot sau psiholog, nu de la bona copilului. Ea este acolo numai să vă ajute cu copilul născut de dvs, nu să fiți și fetița ei!

Când vă întâlniți cu familia încercați să duceți cu dvs toate actele care atestă calificările și să fi absolvit un curs de prim ajutor. Insist pe acest aspect deoarece o simplă boabă de strugure poate să fie fatală unui copil când se îneacă cu ea, deci nu e de glumă. Nu în ultimul rând, evitați familiaritățile, nu vă recomand să vă spuneți pe nume și să vă vorbiți la per tu. Acest lucru determină ca anumite bariere să cadă și pragul profesionalismului să se reducă mult. Poate vă angajează o tânără pe care nu o respectați pentru că știți despre ea o mulțime de lucruri nepotrivite, orice ar fi, este mâna care vă dă salariul și merită respectată pentru asta. Vorbiți-i frumos, ea este d-na X și atât, nu Monica, Andreea, etc. Chiar dacă insistă să îi spuneți pe nume vă sfătuiesc să refuzați acest lucru și să cereți întocmai pentru dvs. Pentru familie sunteți d-na X sau d-ra Y, pentru copii sunteți Ioana, Maria, etc.

Nu în ultimul rând, ca părinte încercați să căutați acea bonă cu care să faceți echipă în scopul de a crește niște copii independență, sănătoși, bine integrați social și manierați. Dacă nu este potrivită pentru dvs, refuzați-i serviciile indiferent că lucrează la dvs de un an sau zece. Binele copilului este mai presus de orice. Și dacă vă dă niște sfaturi poate ar fi bine să țineți cont de ele pentru că are experiență. De exemplu dacă dvs vedeți copilul ca fiind fără limite și liber să se comporte oricum, e posibil ca bona să vă coboare cu picioarele pe pământ și să vă spună că viața în societate nu e făcută cum v-o imaginați, că ne supunem unor reguli și le învățăm de mici, altfel creșteți un nou domn Goe. Mai mult, oricât vă place o bonă, copilul este cel care o angajează. Am auzit pe unii care comentau foarte urat că fiul lui Donald Trump are un cuvânt greu de spus când i se angajează o bonă. Găsesc că este un lucru sănătos – dacă celui mic nu îi place de ea are motivele sale. El va petrece mult timp cu ea și dacă nu rezonează, mai bine o lasați baltă.

Sunt multe de spus pe această temă, eu am încercat pe cât posibil să vă ofer câteva informații ce sper să vă fie de folos. Aștept cu interes întrebările dvs și astfel sper să găsiți cea mai bună bonă pentru copilul dvs. Mult succes!

Lavinia Stupariu,

psiholog clinician

Advertisements

About Lavinia Stupariu

Sunt psiholog clinician și lucrez la Clinica ProVita din Cluj-Napoca. În prezent sunt plecată la studii de specialitate în Marea Britanie. Specializarea mea este psihologia clinică aplicată în obstetrică-ginecologie. Lucrez cu femei însărcinate și mame cu copii mici (primele 1.000 de zile) sau preșcolari. În 2016 am inițiat în cadrul Bisericii Ortodoxe un proiect de educație perinatală și suport pentru părinții care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani la care au participat circa 200 de părinți. La clinica unde lucrez și în colaborare cu medicii de familie din Cluj am ințiat în luna octombrie 2016 un proiect de screening și interventie pentru depresia post-natală și tulburările de anxietate din perioada perinatală la care au participat peste 600 de mame. Domeniile mele de interes sunt nașterea naturală, psihoginecologia, dezvoltarea cognitivă și socio-emotională a copiilor mici cu debut în perioada prenatală, tulburările psihice specifice perioadei post-natale și mai ales psihologia și medicina evidence-based.
This entry was posted in Mămici și pici fericiți. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s