Adevărul despre Moș Crăciun

Mă aștept ca unii părinți să nu ma îndrăgească pentru ceea ce urmează să scriu în rândurile de mai jos, dar cine îmi citește articolele, știe că pun mai mult preț pe adevăr și rolul său în sănătatea mentală decât pe mituri, oricât ar părea ele a fi de frumoase.

O să încep, dacă îmi permiteți, cu o scurtă relatare despre diferențele dintre copilăria noastră și copilăria picilor noștri. Dacă sunteți născuți cu ceva vreme înainte de Revoluția din 1989, vă mai aduceți aminte că puțini dintre noi auzeam de Moș Crăciun. La noi venea Moș Gerilă (o invenție comunistă despuiată total de orice sens și semnificație religioasă). El venea la o dată stabilită de profesorii noștri, nu avea nimic de-a face cu Ajunul Crăciunului și cel mai frumos cadou pe care îl primeam de la el era un pachețel pus într-o pungă neagră de plastic (părinții îi spuneau „pungă de 1 leu”) și acolo găseam portocale, banane, o pereche de ciorapi groși și dacă aveam mai mult noroc decât acela de a primi portocale și banane, mai găseam și o carte. Așa au crescut câteva generații de copii și raportat la copiii generațiilor actuale, noi putem spune cu mâna pe inimă că deși nu am avut multe lucruri din punct de vedere material, avem niște amintiri fabuloase despre copilăria noastră.

Depresia mamei, inamicul silentios si invizibil

Când eram copil am ascultat de sute de ori o poveste pe o placă de pick-up și v-o recomand să o ascultați împreună cu copiii dvs sau când sunteți singuri – se numește Povestea Califului Barză. Nu vă spun povestea, chiar vă invit să o ascultați pentru că e tare frumoasă și sunt sigură că pentru mulți zgomotul acela al acului pe vinil vă aduce multe amintiri frumoase. Ce vreau să spun este următorul lucru: în poveste personajele trebuie să țină minte un cuvânt foarte important pentru că el îi va ajuta să scape de o vrajă.

Cuvintele sunt foarte importante, mai ales cuvintele care ne ajută să vedem realitatea. Depresia este un cuvânt ca oricare altul, dar pentru foarte multe mame, odată pronunțat, el va aduce mult ajutor și o percepție mai bună a tabloului realității. Mamele care sunt deprimate în mod moderat nu realizează cât de tare li s-a stins bucuria sau satisfacția legată de propria lor viață, ele nu percep cât de mult se luptă cu negativitatea, iritabilitatea și tristețea și nici nu văd cât de tare s-au izolat de ceilalți și s-au retras în sine. Asta deoarece depresia vine așa de încet încât nici măcar nu își dau seama ce grea e viața lor. Și apoi vine șocul într-o zi când încep să își imagineze propria moarte sau orice altă formă de scăpare din această viață… La fel ca în povestea despre care v-am spus. Au uitat cuvântul, nici măcar nu l-au băgat în seamă și acum au nevoie disperată de el ca să le arate realitatea. 

Mamele conteaza – despre tristetile si fricile mamelor si lucrurile nespuse/ascunse

Încep acest articol cu o veste bună pentru mamele din Cluj-Napoca – la Clinica ProVita a început un program de evaluare și consiliere al mamelor în perioada perinatală (însărcinate sau care au născut în ultimele 12 luni), așa că orice femeie care se află într-o astfel de situație este primită cu drag să vorbească cu un psiholog specializat pe problemele emoționale tipice acestei perioade de viață. Prima întâlnire este una de evaluare și este complet gratuită, iar următoarele sunt cu plată, dar mult reduse. Aflați mai multe detalii sunând la numerele de telefon trecute pe site-ul clinicii (aici ).

Azi doresc să scriu despre lucrurile pe care le menționăm cel mai puțin atunci când vine vorba despre sarcină/naștere/perioada de lăuzie și maternitate în general. Marea majoritate a mamelor merg regulat la un medic și trec prin toate consulturile de specialitate recomandate pentru a se asigura că vor naște un copil sănătos. Cu regret recunosc că nici în țări mai bine dezvoltate economic și social decât România consultul de specialitate numai pentru simplul screening emoțional al mamei nu se face și acest lucru este in defavoarea tuturor mamelor și copiilor lor. Dezideratul „mamă sănătoasă și copil sănătos” promovat în sistemul medical nu se referă decât la aspectele fizice, biologice ale celor doi pacienți/clienți, dar așa cum se poate vedea cu un minim de efort, emoțiile materne, în special distresul ei nu sunt deloc de neglijat. Dacă dorim să avem mame sănătoase și mai ales copii sănătoși și fericiți este extrem de important să ne ocupăm și de această latură psihologică a maternității deoarece orice distres puternic resimțit de mamă are un impact puternic asupra copilului, asupra ei înșiși și asupra familiei sale.

Cand inimioarele nu mai bat…

Când o femeie rămâne însărcinată, adesea își vede viitorul în lumini strălucitoare, își așteaptă cu nerăbdare bebelușul, se îngrijește de sănătatea lui atât cât îi stă în putere și mai ales speră că nimic rău nu se va întâmpla. Ei bine, uneori viitorul nu este deloc așa cum ni-l imaginăm și unele inimioare încetează să mai bată. Fie că se întâmplă în primele luni de sarcină, în ultimele sau imediat înainte de naștere, suferința emoțională a mamei este foarte intensă. Am să abordez astăzi un subiect mai puțin plăcut din viața unei femei – pierderea unui copilaș.

Probabil că unele dintre dvs ați văzut-o cu ceva vreme în urmă pe Bianca Brad cum vorbea la diverse emisiuni despre pierderea fetiței sale. Până la ea nimeni nu discutase vreodată în spațiul public despre copiii pierduți, ea a fost prima și cred că singura care și-a expus viața personală pentru a fi de folos mamelor și taților îndurerați din România. De ce a fost nevoie de acest lucru? Pentru că și la noi, ca și în alte părți ale lumii oamenii nu discută despre acest lucru, nimeni nu este dispus să asculte durerile părinților și aceștia rămân cu o mulțime de frustrări și răni neînchise. 

Stilurile de atasament – o noua teorie a atasamentului. Cum sa gasesti si sa pastrezi o relatie de cuplu fericita

De fiecare dată când discut cu mămicile care ajung la mine pentru psihoterapie sau pentru sfaturi simple, sunt întrebată de ce anumite cupluri au așa de multe probleme, de ce unii soți nu se atașează de copii, de ce le spun așa de rar că le iubesc, de ce lasă în urmă o soție frumoasă și iubitoare și un copil mic și se implică în relații superficiale cu alte femei… Dacă aș primi un bănuț pentru fiecare întrebare de acest fel, aș fi destul de bogată.

Permiteți-mi să vă recomand o carte despre care am aflat că a fost publicată anul trecut și cred că fiecare persoană ar trebui să o citească. Dacă sunteți o tânără aflată la început de drum în căsnicie sau în relația de cuplu, această carte este pentru dvs. Dacă sunteți o adolescentă ce încearcă acum să descifreze specificul relațiilor de cuplu, vă recomand această carte. Dacă sunteți o femeie cu experiență de viață, cu ani de căsnicie la activ și copii mari și frumoși și vreți să aveți în continuare o relație fericită, vă rog să citiți această carte. Nu în ultimul rând, dacă sunteți mama unui copil mic și visați ce este mai bun pentru el/ea, vă anunț că de acum, de când aveți un copil așa de mic, prin modul în care relaționați cu cel mic, îi puneți bazele fericirii în relațiile romantice de mai târziu. 

Depresia postnatala

Când o femeie află că este însărcinată, în cele mai multe situații prima sa reacție este aceea de a se asigura că totul este în regulă cu copilul ei și pentru aceasta recurge la o multitudine de analize medicale, la vizite la cei mai buni medici, se înscrie la cele mai bune cursuri de pregătire pentru naștere, caută cele mai prietenoase spitale, etc. Ei bine, nu e totul! Sănătatea fizică a bebelușului și starea de sănătate fizică a mamei sunt numai o parte a experienței maternității deoarece aceasta vine cu o mulțime de provocări psihice cu care probabil niciodată mama nu s-a confruntat și adesea nu știe cum să le facă față. Ce a omis? Să se gândească serios cât este de pregătită pentru acest pas din punct de vedere psihic și unde poate să ceară ajutorul dacă ceva nu este în regulă. De ce? Pentru că rata de apariție a afecțiunilor psihice perinatale nu este deloc mică și impactul lor este uriaș atât asupra mamei, cât și asupra familiei, mai ales a copilașului.

Din păcate curentul biomedical ce își face puternic simțită prezența în medicina actuală, deși tratează cu succes multe afecțiuni fizice, rămâne blocat în acest cadru al afecțiunilor fizice cu cauze și consecințe biologice. Numai că adesea experiențe fizice simple (cum este o sarcină) pot să aibă ca efect multe consecințe psihice și acestea nu trebuie deloc să fie neglijate. Nu este destul ca dintr-o maternitate să iasă o mamă și un bebe sănătoși fizic, sănătatea lor mentală contează la fel de mult. 

Sesiunea de shopping poate fi o experienta de invatare pentru cei mici

Cu ani în urmă eram la cumpărături într-un hipermarket și mi-a atras atenția un tată ce era însoțit de o fetiță ce nu părea să aibă mai mult de 1 an și câteva luni. Tatăl își instalase fiica în spațiul pentru căruciorul de cumpărături și îi explica în limba franceză (era francez) cât de bună este brânza albastră. Ceva mai franțuzesc de atât ce să vezi? Dar departe de frumusețea scenei respective, mi-a dat să văd o experiență de care puțini copii au parte – să învețe despre mâncare și lume în mediul oferit de un magazin.

Cu toții vedem părinți la cumpărături și sunt adesea însoțiți de copiii lor. De vină este meseria mea, așa că în cele mai multe ocazii le observ comportamentul și nu pot să spun că îmi place prea mult deoarece avem de-a face cu o lume plină de stimuli noi și interesanți pentru copii și nu profităm din plin de ea. Ne facem cumpărăturile în grabă, devenim chiar nervoși că avem de așteptat la rând când ajungem la casă, repezim vânzătorii și totul pare marcat de faptul că vrem să ieșim cât mai repede de acolo. Dar, cu puțină răbdare și empatie pentru copiii noștri, putem trăi o experiență pozitivă și noi și copiii noștri. 

Fara lacrimi la gradi – partea a IV-a

Am tot scris până acum despre cum putem să construim un început bun pentru copiii noștri care vin la grădiniță pentru prima dată și astăzi doresc să închei această discuție despre acomodare cu alte câteva aspecte practice – cum comunicăm cu piticii noștri despre activitatea lor de peste zi? 

Fara lacrimi la gradi – partea a III-a

Am scris deja două articole despre ce putem face ca specialiști în educație sau ca părinți, iar astăzi aș dori să continui pe această temă și să încercăm împreună să înțelegem de ce plâng copiii când merg la grădiniță?

Singuratate de mamica

În această vară am reușit să cunosc Germania nu numai prin muzeele și obiectivele turistice, ci și prin ochi românilor care muncesc acolo deoarece doresc să ofere un trai mai bun copiilor lor. Așa am ajuns să întâlnesc mame ale unor copii mici și să aflu despre singurătatea lor, o singurătate pe care acele mămici o resimt mai profund decât mămicile de la noi. Experiența lor și discuțiile pe care le-am avut cu unele dintre ele m-au făcut să scriu acest articol și să încerc atât cât pot să le fiu alături și să le mai ofer o fărâmă de putere.